Viaţa în imensitatea sa are legi tainice, cunoscute numai trăitorului real. Înalta poruncă ne învaţă să le dăm ascultare, să le urmăm fără împotrivire, la cel mai mic semn făcut! Aceste legi acţionează indiferent dacă le recunoaştem noi ca atare sau nu; cel ce le încalcă, conştient sau inconştient, nu se va mai înălţa: consecinţele greşelilor noastre acţionează fel, indiferent dacă le-am comis cu premeditare, sau nu.
Boala, nefericire, decadenţa sau moartea sunt urmării păcătuirilor împotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertaţi-ne, noi încă nu suntem explicate prin urmare, înapoi în haos!"
Constatăm cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezintă nimic prea înjositor, sau lipsit de importanţă; după părerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumărate mlădiţe care vor produce cu timpul o neînchipuită putere şi frumuseţe.
Prentice Mulford se adresează oamenilor de societate industriaşilor auriferi, negustorilor, ciobanilor şi milionarilor!
Ar fi nepotrivit a le spune: concentraţi-vă asupra Absolutului. Concentrarea se începe nu de la Absolut, ci de la curelele încălţămintei.