Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voinţe.
În Înţelepciunea banilor, Pascal Bruckner numără, contabilizează, calculează virtuţile şi păcatele monedei. De la o epocă istorică la alta, de pe un mal pe celălalt al Atlanticului, râvnit şi damnat deopotrivă, banul suscită nenumărate discuţii, luări de poziţie, dar reuşeşte cumva să rămână dincolo de fluctuaţiile istorice, văzându-şi mai departe de drumul său, ca şi cum nimic nu l-ar putea atinge.
Şi totuşi, despre bani se vorbeşte cu adoraţie sau dispreţ, fără ca în privinţa lor să se ajungă vreodată la un punct comun. Cât înseamnă prea mulţi, ce putere au, ne umanizează sau ne transformă în simple maşini de calcul, aduc sau nu fericirea?
“Banii sau mai degrabă felul în care ne raportăm la ei spun totul despre noi şi intimitatea noastră – asta e concluzia lui Pascal Bruckner în incitantul său eseu, Înţelepciunea banilor. Analizând puterea banilor, autorul scoate în evidenţă reprezentările noastre colective, menţionând că arma moralităţii, atât de des reversibilă, nu este de ajuns pentru a vedea limpede rolul celui mai vechi instrument de schimb din lume.” - Le Monde
Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre maso-chismul occidental).