"A iubi, iubire" ar putea fi (sub)titlul acestei plachete de versuri. Amare sau dulci, melancolice sau vag zglobii, aleile "Labirintului" strabatute de Zina Zen duc intotdeauna catre suflet.

Sensibilitatea autoarei a fost dovedita de multa vreme, iar acest volum nu face decat sa o confirme. Tonalitatile sunt doar aparent minore - undeva exista puterea (auto)ironiei, lumina, speranta, sugerate cu un condei care nu tremura in fata hartiei albe sau a sentimentelor proprii. Pentru ca Zina Zen merge dincolo de punctul in care ceilalti se opresc." - Odilia Rosianu