Or, noi ştim din experienţă că astfel de evenimente nu se pot produce şi, în consecinţă, transformismul şi evoluţionismul, aşa cum au fost ele înţelese, sunt o eroare pasageră ce a fost dezvoltată de filosofi cu idei conjuncturale prea subiective.
Aceşti filosofi au acceptat ideile străine cu un entuziasm mult prea exagerat, înlocuindu-le pe acelea care nu pretind să aibă monopolul, dar care totuşi izvorăsc cu o măsură mai justă, mai sigură, mai adevărată, din zona Franţei.
Din cele de mai sus, rezultă că deşi gândirea, ideile, ştiinţele nu au frontiere, naţiunea care le exprimă şi le echilibrează îşi pune, într-o anumită măsură, pecetea asupra lor, iar după un secol şi jumătate de greşeli, de dispute, de catastrofe, de calamităţi naţionale şi internaţionale, ar fi cazul să fim mai prudenţi şi chiar neîncrezători, şi să acceptăm cu un entuziasm mai rezonabil, mai cumpătat, ideile mult prea exagerate care vin să se implementeze în Franţa, aşa cum alte popoare o fac pentru ţările lor, fără snobism, vanitate, orgoliu şi (uneori) sectarism.