Fidel programului său artistic atașat realismului magic și ilustrat cu măiestrie în primele două volume ale trilogiei sale, care are toate șansele să devină tetralogie, de nu chiar chintă (roială!), Vasile Popa-Homiceanu construiește, de astă dată, o imagine parodică a comunismului „magic” (o găselniță a lui Dumnezeu, în opinia unuia dintre Întemeietori), în care ironia corozivă, fantezia (de)mitizantă și satira necruțătoare fac legea.
Vedem apărând o lume buimacă, atinsă de viforoasa lumină deja înţepenităn concept, venită de la Răsărit, în care dominanți sunt oamenii de mascaradă, comuniștii, cei ce urcă pe scena Cortului roșu, proclamând justiția proletară, o ideologie flecară şi un somn liniştitor. Personaje hilare, cu virtuți colosale ori vicii îngrozitoare, personaje reale, cu nume fanteziste (Sadoveanu e Sadovnicov, Nikolski e Nicolici, Mihail Roller e Mihăiță Roliu Uscat, Gregorian Bivolaru e Guru Bivolian etc.), defilează alături de umbrele tartorilor fondatori, mânuind cu dexteritate limba de lemn, pistolul, ghioaga sau simbolurile justificatoare. Înzestrat cu un simț al enormului ieșit din comun, romancierul dezlănțuie veritabile vertijuri verbale care absorb totul cu o lăcomie fără sațiu…
Mircea Petean