Mamifer

Cu fotografii de arhivă din colecția Costică Acsinte.

“Mamiferul Anei Barton e unul cu rădăcini de aluat în care se coc florile de salcâm. Drumul începe cu dorul primei povestiri şi se termină cu tăcerea, cu pauza de respiraţie pe care trăitul le impune din când în când. Fulgurant, câteva diapozitive-vis, ca o alunecare în expresionism. Ana Barton suflă viaţă unei galerii de personaje şi istorii pe care le înfige în lumea lor caldă, posibilă şi miraculoasă. Este o carte a unui mod rar de raportare la existenţă şi este cartea unei mari răbdări. A unui timp care nu mai mărșăluiește şi nu mai ticăie furibund, o galerie a vârstelor, de la cele amniotice la cele din urmă. Există în prozele reunite în Mamifer o ştiinţă a observaţiei şi o maturitate a trăirii fascinante. Ana Barton redă mereu, fără greş şi fără risipă de mijloace, fără tropăiala excesului, acel detaliu precis şi acel gest exact care au efect de întrupare sigură. Cititorul întinde mâna şi pipăie personajul, simte carnea întâmplării. De fapt, asta e proza Mamiferului: o lume plină şi recognoscibilă în tonurile de lumină şi în care intri ca acasă după ce treci prin două rânduri de porţi: una a istoriei mici, personale, şi o alta a istoriei mari, prezentă mai mult ca joc de umbre şi prin câţiva reprezentanţi-surpriză. Acăsire. Asta face Ana Barton în Mamifer.”
Nora Pavel