Oamenii. Pomii. Vietatile marunte. Cladirile. Bisericile. Ferestrele. Pasarile. Gradinile. Artistii. Castelele. Povestile. Prietenii. Timpul. Sarbatoarea. Sfintii. Ingerii orasului.
Primul album de arta al copiilor se doreste a fi, la prima vedere, o monografie a orasului.
Dar, in acelasi timp, este o ecografie, o geografie, o hagiografie si o caligrafie a lui. Spiritual, e rezultatul unei coregrafii (balet al gratioaselor minti curate), iar vizual, se concretizeaza intr-un mare portret. O instalatie de imagini, texte si nevazuta nadejde care vin sa intregeasca, precum un mozaic, Chipul Cetatii. Pentru ca el, copilul, izbuteste sa oglindeasca in "lucrarea" lui si orasul din noi, nu doar pe cel din preajma noastra. El conserva si parfumul, si rotirea, si fosnetul, si mangaierea. Copilul dezvaluie chipul orasului-organism, al orasului-embrion din pantecele timpului. Cetatea noastra nu s-a nascut de fapt, inca se divide. Data probabila a nasterii, imi soptesc ei, este astazi... acum, cand domniile voastre l-ati primit in scutecele copertilor si il cercetati...
Nu uita sa cauti in fiecare fereastra colorata si deschisa larg in aceste pagini… viul din toate. Nu uita, cand vei rasfoi, sa cauti ochii. Ochii acestui Viu. Daca reusesti sa privesti macar in treacat OCHII, miile de ochi pictati de catre prunci (cei ai lor, cei ai mamei, cei ai norilor, ai soarelui, ai pomilor, ai cailor, ai pasarilor, ai ingerilor), te vei intoarce din aceasta calatorie cu un dar insemnat. Vei afla "ceea ce este mai de pret". Miracolul spuselor lor e fierbinte si te cutremura. Nu trebuie decat colindat cu privirea.
Copiii orasului meu sunt primii pe care i-am intalnit si care sa fi reusit sa dea viata siluetei cartii-lupa, a cartii-binoclu, a cartii-pasare si a cartii-arca in acelasi timp.