Progresele înregistrate în ultimele decenii de bizantinologie în general şi de către cercetările arheologice şi sigilografice în particular au făcut ca organizarea militară a regiunii dunărene în epoca bizantină (secolele X-XII) să fie din ce în ce mai bine cunoscută.
***
Prăbuşirea organizării militare bizantine de la Dunăre a fost consecinţa revoltei populaţiei româneşti şi bulgăreşti din 1185, care a beneficiat de aportul foarte valoros din punct de vedere militar al cumanilor. Tendinţele centrifuge provocate de cauze strict economice, care au mai condus şi cu un veac mai înainte la secesiunea provinciei Paradunavon, au avut de această dată succes, deoarece Imperiul Bizantin nu mai era capabil să opună o forţă eficace, şi deoarece rebelii au reuşit imediat să controleze cele mai importante puncte strategice aflate în munţi (fortificaţii şi trecători), cele care deveniseră cheia apărării părţii europene a imperiului.
***
Această ediţie, a treia, este bazată pe versiunea în limba engleză (revizuită şi adăugită) apărută la Editura Brill, în seria coordonată de Florin Curta: Byzantine Military Organization on the Danube, 10th-12th Centuries (East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450, vol. 22), Leiden, Boston, 2013. După apariţia acestei traduceri, în iulie 2013, luând cunoştinţă de noi studii sau de altele care
nu-mi fuseseră accesibile anterior, am putut trece, la sugestia editurii „Cetatea de Scaun”, la realizarea unei noi ediţii româneşti, care cuprinde şi unele corecturi şi completări faţă de cea precedentă. În intervalul scurs după apariţia primei ediţii din 2007, dar şi după cea din 2013, dosarul problemei s-a îmbogăţit cu noi piese, inclusiv noi izvoare sigilografice şi numismatice, dar şi cu diverse studii, de care această nouă versiune a lucrării ţine seama, cu limitele inerente unei documentări care niciodată nu poate fi exhaustivă, în condiţiile date.
Alexandru Madgearu