Studiul limbii române a constituit dintotdeauna nucleul tare al disciplinei. Cu accent fe pe gramatică, fe pe comunicare, fe pe relația intrinsecă a limbii cu literatura, acesta a cunoscut de-a lungul timpului diverse modele curriculare, pentru ca acum să se afe sub semnul modelului comunicativ și al modelului dezvoltării personale. Studiul limbii își regăsește astfel, cel puțin la nivel de intenție curriculară, unul dintre scopurile legitimatoare: conștientizarea și exprimarea identității lingvistice. Numărul de față al revistei și-a propus să prezinte perspective diverse de abordare a limbii în școală, mai ales în relație cu noua programă. Contribuțiile aduc în discuție o serie amplă de soluții didactice, lăsând să se întrevadă premisele unei renașteri a interesului pentru studiul limbii în școală.
Redacţia