Acest roman exemplar pentru modernismul european iluminează momente semnificative din copilăria şi tinereţea lui Stephen Dedalus – un alter ego al scriitorului –, pe fundalul Dublinului de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Un bildungsroman care ilustrează atât desprinderea treptată a eroului de constrângerile familiei, religiei şi naţionalismului irlandez, cât şi parcursul său către individualizarea artistică.
Capodopera autobiografică Portret al artistului la tinereţe, publicată în volum în 1916, este o naraţiune în cinci părţi a vicisitudinilor şi avatarurilor copilăriei şi adolescenţei lui Joyce la Dublin. Într-o Irlandă frământată de eterne tulburări şi conflicte politice, într-o familie cu mulţi copii, sărăcită, redusă la mizerie de un tată uşuratic şi petrecăreţ şi de o mamă habotnică, orbită de religiozitate. O copilărie marcată de rigorile drastice ale unor şcoli iezuite şi o adolescenţă petrecută într-o societate sufocată de bigotism, de un tradiţionalism deviat într-un misticism menit să înnegureze cu spaime transformările fiziologice şi efuziunile sentimentale şi senzoriale ale pubertăţii.
Joyce transferă toate aceste trăiri personajului pe care-l numeşte Stephen Dedalus. Simbolica numelui e transparentă: Stephen îl evocă pe Sfântul Ştefan, primul martir al creştinismului, ca o emblemă a jertfei de sine pe care o presupune creaţia artistică; iar Dedalus trimite la eroul din mitologia greacă Dedal, care reuşeşte să zboare din labirint cu ajutorul unor aripi din ceară. Stephen Dedalus, alias Joyce, după o educaţie iezuită traumatizantă, evadează în lume şi se dedică literaturii.
Spaimele inoculate elevilor de către preoţii iezuiţi cu privire la osândele care-i aşteaptă pe cei căzuţi în păcat (mai cu seamă în păcatul trupesc) ating în roman dimensiuni danteşti. Roman inovator prin tehnicile sale moderniste, dezvoltate ulterior în Ulise, Portret al artistului... a influenţat mari scriitori precum Virginia Woolf, Samuel Beckett sau William Faulkner.