Revista Punctul critic nr. 4 (30) 2019
Ce a reprezentat momentul revoluționar al anului 1989 și cele ce i-au urmat? Fără doar și poate că a constituit apogeul unor acumulări negative în plan socio-politic și economic la nivelul unor societăți care au făcut obiectul unui experiment social, pe cât de amplu, pe atât de sinistru. Dar în aceeași măsură anul 1989 a marcat și deznodământul unor insidioase încrâncenări geopolitice de câteva decenii pentru supremația mondială, cunoscute sub denumirea de Război Rece. O victorie a sistemului capitalist în fața propriei sale plăsmuiri reprezentate de sistemul comunist, o victorie a corporației transnaționale în fața întreprinderii statului proletar. În ultimă instanță, anul 1989 a reprezentat o detronare a modernității de către postmodernitate, oferind perspectiva inițială a unui iluzoriu „sfârșit al istoriei”, metamorfozat însă foarte repede într-o „ciocnire a civilizațiilor”. Totodată, 1989 marchează începutul unei ere dominate de rețele internaționale care au încolăcit și împiedicat coloșii statali tributari ai ierarhiilor tradiționale structurate pe verticală, proclamând victoria internaționalismului asupra suveranismului de stat. Pentru toate acestea, se poate spune că anul 1989 reprezintă inclusiv punctul terminus al unui mare ciclu istoric, fiind cunoscut și drept „Toamna națiunilor”.