Octavian Soviany s-a născut în 1954, la Braşov. A publicat volume de poezie (Cartea lui Benedict, Scrisori din arcadia, Alte poeme de modă veche, Dilecta, Pulberea, praful şi revoluţia, Călcâiul lui Magellan, Adda), romane (Arhivele de la Monte Negro, Viaţa lui Kostas Venetis, Moartea lui Siegfried, Năluca, Casa din strada Sirenelor), teatru, critică şi traduceri din poezia universală. A obţinut mai multe premii literare şi a fost tradus în Spania, Bulgaria şi Slovenia.
Manierist până în vârful unghiilor, încă de la volumul de debut, Ucenicia bătrânului alchimist (1983), în 2005, Soviany publică o carte atipică, în care renunță în bună măsură la artificiile obișnuite, lăsând locul unei autenticități bine temperate, în care ontologicul, cu adâncile sale implicații, ține cu succes locul jongleriilor tehnice (...). Scrisori din arcadiareprezintă nu numai o schimbare a formulei, ci consemnează, totodată, o experiență-limită a autorului, pe care acesta a știut să o convertească în poezie de cea mai bună calitate.
Bogdan Crețu
Ca la toți marii melancolici, realul e și pentru Soviany într-o masivă hemoragie de substanță; iar textele lui sunt încercări disperate de oprire sau măcar de compensare a ei. Și tot din excesul atrabilar îi vine lui Soviany și refluxul thanatofor – adică asocierea imediată a oricărei gesticulații cu semantisme funebre. Spus simplu, la orice s-ar gândi, Soviany se gândește de fapt la Moarte.
Radu Vancu