Singuratatea stelelor
Plăpînde și gingașe, veșnic surâzătoare
Înflăcărați seninul bolților albastre
Neprihănite fete, candide fecioare
Preafericite suflete sihastre
Îmbelșugați a cerului lumină
Dați frumusețe lumii pământene
Izvor de pace sfântă și deplină
Ce tremură sfios clipind din gene
Atâta frumusețe de risipă!
Copilăroase stele, cin’ să vă-nțeleagă
Sunt copleșit de-atâta măreție
Dar pentru voi mi-e încă lumea dragă