La mai bine de 20 de ani de la debut, autorul poate spune liniștit și senin că a pus pe roate un
Institut de poezie legală:
„Ca printr-un ochean, prin fundul paharului
lumea-mi apare mai aproape, mai mare.
Îmi port nemurirea la cingătoare.
În raniță – bastonul de mareșal.
Sunt cel mai bun poet din acest spital.”
Vom descoperi împreună, deopotrivă de fascinați, fără îndoială, că avem în față nu doar un poet, dar şi un povestitor, nu doar un profesionist al scrisului, dar şi un amator al micilor bucurii ale vieții. Poetul fără majuscule, adică acel rob al poeziei din tot şi din toate. Un supraviețuitor al scrisului din spitalul național fără pereche numit România. (un cristian)