Supravietuirile sacrului

Supravietuirile sacrului. Scenarii posibile in literatura lui Mircea Eliade contureaza o poetica a experimentului literar anuntat de Mircea Eliade in nuvela Adio, prin sintagma "o literatura cu totul noua". Considerata un aliaj alchimic intre fabula mistica si discursul mitic, noua aventura estetica semnaleaza supravietuirile sacrului, decupand o serie de scenarii de initiere, dar mai ales identifica un stil, o poetica proprie textelor sapientiale, care isi deghizeaza si isi dezvaluie deopotriva semnificatiile. Fictiunea subiectului creator este considerata un spatiu de expresie, o locuinta de imprumut, necesara scenariului spiritual. Cartea prezinta noua experienta estetica auntata de Mircea Eliade, mai ales prin intelegerile esteticii orientale, prezentate in Natyasastra, dar si din perspectiva hermeneuticilor Scolii Franceze, careia istoricul religiilor ii apartine, alaturi de Georges Dumezil, Claude Levi-Strauss, Jean-Pierre Vernant, Roger Caillois, Gilbert Durand, Gaston Bachelard, Henri Corbin.