transcender

E ceva fierbere poetică în Iași, în ultima vreme. Tineri foarte buni care-și scot prima carte. Peste munți, e adevărat. În seria asta apare transcender, cartea lui Bogdan Petcu. O aștept de câțiva ani. Părea gata, cu ceva vreme în urmă, dar Bogdan a avut timp să facă niște recalibrări. Volumul lui e ca Mjolnir, ciocanul lui Thor. Te zăpăcește, dacă te aștepți la vreun anestezic poetic, un text pe care-l știi deja și te liniștește. transcender te provoacă. Te face să-i citești paginile până la capăt. Aș vrea să dau un citat aici, cum se obișnuiește, dar toată cartea merită citată. Hai să încerc unul, aproape la întâmplare: „Tac./ Merg prin viață. Tac./ Mă gândesc la chestii și să nu crezi că /asta mă face o ființă profundă.// Întrerupe-mă! Că iubesc cezura,/ de-asta multe pleacă din mine și nu se întoarce/ nimic. Nu mă pot apăra, nu mă poţi apăra./ Aș vrea să plouă și să adorm." (Radu Andriescu)