Orient Express / Orient Express

In filmul Orient Express, printul Andrei Morudzi (interpretat de Sergiu Nicolaescu), ultimul descendent al unei vechi familii aristocratice, traieste de 16 ani, dupa ce a pierdut o mare parte din avere, intr-o izolare totala, retras la castelul sau de la Moruzeni. Singuratatea sa, vegheata de omul de incredere Costache, nu este populata decat de fantomele trecutului, de imaginea tineretii sale si de dorinta de a merge zilnic calare pana la linia ferata din apropiere pentru a intampina Orient Express-ul, pe care il lua odinioara frecvent spre Paris, locul unde isi petrecuse cea mai frumoasa parte din viata. O data pe saptamana insa, printul invita la castel cativa prieteni, cum ii numeste el, adica notabilitatile micii comunitati locale, oameni de conditie foarte diferita de a sa: familia sefului de gara Take Criveanu, familia preotului Anton, pe silvicultorul Vasile Gardescu, bun confident de idei, moralist si filosof de ocazie. Pe print il viziteaza, din cand in cand, si Carmen Ionescu, o femeie tanara, cocheta, fosta balerina intr-un cabaret bucurestean, acum proprietara unui atelier de croitorie. Ana Criveanu, fiica sefului de gara, o tanara de 21 de ani, tocmai intoarsa dintr-un pension bucurestean, cunoaste pe print si este fascinata de acesta, de castel si de biblioteca sa. La sugestia printului, Ana vine des la castel pentru a imprumuta carti. Intalnirile si plimbarile lor prin padure sunt surprinse intr-o zi de Amalia Frunzetti, bogata vecina a printului, care avusese o legatura cu el, in urma cu 20 de ani. Baroana, acum vaduva, astepta la fiecare intalnire cu printul sa fie ceruta in casatorie. Amalia o cunostea pe Ana pentru ca tanara era logodita cu nepotul ei, Bob. Cand se sarbatoreste venirea lui Bob de la studii, intre acesta si Andrei Morudzi se declanseaza un lung schimb de replici, care se va continua si in zilele urmatoare la castel, replici care pun in evidenta viziunile total diferite despre viata si lume ale celor doi. Bob, care pledeaza pentru natural si firesc, ii reproseaza printului ca este rupt de lume, ca nu intelege nimic din viata, ca traieste fals, ca tot ce face este artificial. Distictia lui e o masca, o masca inumana. Pana si imaginea sa din tinerete ii reproseaza printului ratarea. Nu are familie, nu are copii, traieste cu o croitoreasca cu aere de burgheza, o vaduva bogata il vrea de sot, iar o tanara de 20 de ani s-a indragostit de el. Conflictul e ca un jar mereu mocnit, stins de print doar cu plonjarile sale sufletesti in trecut.