„1001 de nopti” a aparut in Europa pentru prima data in anul 1704, tradusa fiind in franceza de catre Antoine Galland, si a capatat foarte repede o notorietate unica. Exista povesti cum ca traducatorul ar fi fost trezit din somn de catre grupuri de tineri care se infiintau la fereastra casei sale din Paris si-i cereau sa ii delecteze cu inca o poveste.
La inceput, cercurile cultivate au refuzat sa creada ca domnul Galland nu inventase pur si simplu aceste povesti. Insa adevarul era ca acesta descoperise un manuscris arab originar din Egipt si datand din secolul al XVI-lea. In plus, se consultase si cu mai multi povestitori populari. In ciuda neclaritatilor si a pierderii unei parti din culoarea locala, cele 12 volume publicate de el au devenit piese clasice in Franta si reprezinta baza traducerilor noastre populare.
In 1811, doctorul Jonathan Scott, a publicat o versiune mai fidela a celei arabe, corectate, si redata intr-un stil admirabil de direct, de curgator si de simplu. Acesta este textul folosit pentru editia de fata.
Musulmanii savureaza cu mare placere povestile, insa de obicei se rusineaza sa se arate interesati de literatura de fictiune. Acesta este si motivul pentru care cea mai minunata carte de povesti a ajuns la noi cu informatii extrem de schematice in ceea ce priveste originea sa. Cu toate acestea, cercetarile critice au reusit sa ajunga la niste concluzii destul de precise.
Cititorul va fi interesat sa identifice pe cont propriu asemanarile dintre aventurile celor doua regine persane, Seherezada si Estera din Biblie.