Crampeie din viata se astern lin in interiorul fiintei... Par milenii de secunde, milenii de trairi metamorfozate in fulgi tandri de ninsoare. Fulgii racorosi si binefacatori se astern lin, si se topesc pe scantei de rani. Le vindeca prin puritatea si gingasia lor, cu esenta lor tamaduitoare. In adancimi adoarme si glasul copilului parasit, odata cu strigatele tinerei blestemata cu frumusete. Pier in tacere... Femeia matura ce-si gasise puterea invingand nefirescul, evadeaza inca o data in negura trecutului, pentru a intelege, pentru ierta, pentru a se lepada de dureri, pentru a-si lasa sufletul pur, dezgolit, sa renasca.
Prozatoarea Anisoara Laura Mustetiu, se deschide catre lume in gesturi ample, neechivoce. Bantuita de "doruri ursitoare" trece dincolo de orice "porti tacute, ferecate in facaturi lumesti" si trecand prin filtrul propriilor simturi intamplari mai vechi si mai noi, le cerne in povesti pline de viata. Povestirile sale, scrise cu o frazare speciala, cu reliefuri in suspensie-si in fond cu o abia tinuta in frau uimire in fata propriei existente-transfera in mod direct cititorului culoarea, gustul si textura intamplarii, a amintirii, a sentimentului.
Personajul autobiografic "Anca-cea-blestemata-cu-frumusete" daruieste astfel, cu generozitate celorlalti, din minunile adunate cu ochi limpezi indreptati deopotriva catre fiinta lucrurilor si catre cerul nesfarsit. Cu aceasta carte, Anisoara Laura Mustesiu, anunta un foarte sensibil si frumos voiaj in proza care, fara indoiala, va continua in viitor pe aceleasi fagas.