Cum să domesticești un om, de Barbara Capponi, alias Babas, cu ilustrații de Andrea Ferolla, - este cartea care îți dezvăluie secretul pe care ți-ai dorit dintotdeauna să-l știi (mai ales dacă îndrăgești, dacă ai sau ai avut în casă, sau dacă intenționezi să achiziționezi în viitor)... o pisică. Așadar, din cartea de față vei afla trucurile pe care le folosesc pisicile ca să ne cucerească, să ne subjuge și să ne transforme în umilii lor sclavi.
Cum reușește autoarea Babas să facă asta cu ingeniozitatea unei feline? Foarte simplu. Actualmente locuiește cu doi motani, Leopoldino și Căpitanul Fracassa, dar a început să studieze limbajul secret al felinelor pe când avea un motan pe nume Pimlico, și, înainte de el, pe Bobo, un motan tigrat cu botul rotund, care dormea lângă ea sub pătură și cu capul pe pernă.
În mod oficial, autoarea cărții este o artistă milaneză care locuiește la Roma, iar adevăratul ei nume ar fi Barbara Capponi, însă unele voci susțin că de fapt, Babas ar fi o pisică cu ochii albaștri și blana albă, un spiriduș care locuiește în niște păduri din Liguria sau un copil de 8 ani.
Barbara Capponi este o artistă vizuală care îndrăgește deopotrivă desenul, scrisul, sculptura și fotografia. Un loc special în preocupările sale îl ocupă arta retablo – niște mici diorame inspirate de tradiția mexicană, care conțin scene tridimensionale în miniatură și sunt însoțite de un titlu. Înainte de a se dedica în totalitate artei, a fost director artistic și director creativ într-o agenție internațională de publicitate, unde a conceput numeroase campanii și personaje de succes, printre care și cameleonul Carletto. În paralel, a realizat și diverse campanii sociale, în special pentru Amnesty International și Lipu.
Relația dintre om și natură, legătura dintre micro și macro-cosmos, psihicul uman, necunoscutul, frumusețea și cruzimea lumii sunt câteva dintre temele centrale ale lucrărilor sale, pe care încearcă să le abordeze deopotrivă cu poezie și umor.
Cartea de față nu se adresează în primul rând oamenilor, ci pisicilor, care vor învăța din acest volum cum să își aleagă, să își domesticească și să își educe omul. Pentru că scopul acestei cărți este să ne destindă, să ne facă să uităm puțin de urâtul din lume, să ne amuze și să ne determine în final să iubim și mai mult aceste creaturi grațioase, ale căror nume are o origine incertă.
Dar înainte de a afla mai multe despre acest simpatic volum, te provoc să îmi răspunzi la o întrebare:
Ai cea mai mică idee în legătură cu câte pisici sunt în lume?
Ei bine, ca să înțelegem foarte bine de ce pisicile au ajuns să aibă atâta putere în lumea în care trăim, ar trebui să conștientizăm faptul că populația de pisici a lumii numără între 600 de milioane și un miliard de exemplare. Cu toate acestea, nu se poate cunoaște numărul lor exact, deoarece multe dintre aceste pisici trăiesc pe străzi și nu au stăpâni. Iar dacă te interesează care sunt țările care dețin cele mai multe pisici, ei bine situația stă în felul următor:
- SUA – cu 76,5 milioane de feline (aproximativ 34% dintre americani dețin pisici);
- China - 53 de milioane de pisici.
- Franța - cu aproximativ 9,5 milioane de feline.
Cartea de față este împărțită în 5 părți după cum urmează:
1. Oamenii: Informații cu caracter general despre această specie
Te-ai gândit vreodată cum te-ar caracteriza pisica ta dacă ar putea vorbi? Ei bine, citind acest capitol vei obține un portret cum nu se poate mai amuzat al OMULUI VĂZUT PRIN OCHII PISICII. Mai exact, vei vedea cum ne percep pisicile fizicul, comportamentul, modul în care ne hrănim și „boala” aceasta de care suferă toți oamenii, pe care felinele o numesc „lucrulită”.
Observăm însă și indulgența de care dau dovadă pisicile în legătură cu noi oamenii: „Noi credem însă că omul potrivit, dacă este bine dresat, poate fi un partener afectuos și fidel, demn de încrederea noastră – câtă vreme nu stă prea mult în picioarele noastre.”
În continuare, aflăm o scurtă istorie a relației om-pisică, dar și a societăților care divinizează pisica și câteva tradiții bizare de-ale oamenilor care implică pisici. Dar partea cea mai interesantă a acestei secțiuni este cu siguranță cea privitoare la cum se instruiește un om la perfecție de către o pisică astfel încât aceasta să pună stăpânire pe teritoriul lui pentru a deveni suveranul lui absolut și a fi slujită în toate privințele.
Tot aici aflăm cum cred pisicile că trebuie instruit un om.
2. Cum se seduce un om
Această secțiune ne vorbește pe larg despre arta seducției la pisici și cum reușesc ele atât de ușor să ne transforme pe noi, ditamai oamenii, în niște umili sclavi ai lor. Doamnele aflate în căutarea unui partener, s-ar putea inspira fără probleme din aceste rânduri pentru a-și seduce „prada”, în special din secțiunile Privirea și Demonstrațiile. În ceea ce privește restul tehnicilor aplicate de pisici pentru a ne seduce, fiecare posesor de pisici se va regăsi ca victimă în cel puțin una dintre descrieri.
3. Habitatul: Teritoriul omului
Din această secțiune, veți înțelege mai bine, dragi oameni, dar mai ales dragi posesori de pisici, cum ne percep aceste feline habitatul, ce le place, ce nu le place și cu ce gânduri, nu întotdeauna binevoitoare, împart ele teritoriul casei voastre cu voi.
Tot aici vom mai afla câteva secrete din psihologia pisicilor și un exemplu edificator despre perversitatea lor.
4. Conviețuirea și educația la domiciliu
Pentru că pisicile sunt animale, unul dintre cele mai puternice instincte ale lor este FOAMEA. Iar pisicile vor face orice pentru a-și obține porția lor de mâncare, o porție suplimentară de mâncare, puțină mâncare din hrana „maimuțelor” (așa ne numesc ele pe noi oamenii în această carte, no offense) sau orice fel de mâncare în general. Citiți cu atenție acest capitol și spuneți-mi și voi dacă aceste rânduri nu vă creează impresia că chiar au fost scrise de o pisică.
Alte subiecte interesante pe care pisica autoarea le abordează în acest capitol sunt: comunicarea interumană și cât de ciudată le pare ea pisicilor; recompensele pe care pisicile adoră să le acorde oamenilor; călătoriile pe care pisicile le detestă și le adoră în același timp sau puii de om.
5. Fixațiile umane
Noi oamenii avem tot felul de apucături ciudate când vine vorba de comportamentul afișat față de pisici. Unii exagerează cu ghemotoacele, alții cu pupicii, alții cu capturarea gingașelor feline, ș.a. Tot aici aflăm și despre anumite „practici barbare” ale oamenilor vizavi de pisici precum furtul de excremente și sterilizarea, dar și despre felul cum percep pisicile conviețuirea cu alte specii pe care omul alege să le crească pe lângă casa lui: alte pisici, câini, rozătoare, pești, păsări, reptile și amfibieni, etc.
În final, nu ne rămâne decât să medităm o dată în plus la relația pe care o avem cu pisicile noastre, care, în ciuda micilor nemulțumiri pe care le au câteodată, în general se dovedesc a fi fericite și mulțumite de faptul că au reușit să ne subjuge. Concluzionăm așadar că relația om-pisică este una paradoxală, dar cât se poate de frumoasă și de benefică pentru ambele părți:
Iată paradoxul acestor mamifere mari: deși, ca specie, sunt înspăimântătoare, luate individual pot fi creaturi iubitoare, protectoare, inteligente și generoase. Toate acestea în felul lor: lipsite de eleganță, gălăgioase, stângace; dar, la fel ca felinele, nu vor altceva decât să iubească și să fie iubite.