See moreFinalistă la Premiile Cărturino / ediția 1, 2024 / la secțiunea Cartea de literatură pentru copii a anului
„O sărutare, ce n‑ai înțeles? Broscoi – prințesă – sărutare – prinț. Ăsta e circuitul în povești. Tu n‑ai citit nicio carte, n‑ai fost pe la biblioteca școlii?”
Nemulțumită de cum se încheie cartea ei de povești, Prințesa își părăsește dormitorul roz și pornește în Pădurea Fermecată pentru a-i afla continuarea. Odată ajunsă acolo, constată că lucrurile au luat-o razna: Balaurul şi-a pierdut tableta, Zmeul Zmeilor a rătăcit poezia de dragoste, iar Făt-Frumos e ținut prizonier de Marele Căpcăun!
Fiecare dintre ei are câte un of și râvnește la finalul fericit din basme, chiar și broscoiul în căutarea pupicului care să-l transforme în prinț.
Bonus: O excelentă rețetă din faimoasa carte de bucate a Marelui Căpcăun, pentru prepararea supei Bob de mazăre, varianta dietetică (fără prințesă).
„Zmeii au fost și sunt niște creaturi fioroase, care se luptă cu voinici, răpesc prințese și-aruncă buzdugane! Nimeni nu trebuie să știe că uneori merg la cofetărie, mănâncă prea multe prăjituri și devin sentimentali! Niciodată nu trebuie să se afle că însuși Zmeul Zmeilor suferă din dragoste neîmpărtășită și scrie poezii! Poezii cu rimă!“
„— Tu nu‑nțelegi nimic, pe mine mă așteaptă un destin măreț alături de‑o făptură cu ochi, cu nas și gură! O prințesă care să mă ia cu ea la castel, unde să ducem împreună o viață regească!
— Dar, dragul meu, încercase ea să‑l trezească la realitate, aici e locul tău. Aici au trăit tatăl și mama ta, bunicii și străbunicii tăi, aici îți vei depune icrele, aici vor trăi mormolocii tăi...
— Refuz să‑mi irosesc potențialul astfel! Iar tu, Bombina, mă tragi în jos în lacul ăsta... prăpădit!”
Adina Rosetti (n. 1979, Brăila) este scriitoare și jurnalistă.
A crescut înconjurată de povești și de cărți, avându-i ca povestitori pe bunicii și părinții ei.
A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a făcut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea București. A scris articole pentru diverse publicații, printre care Dilema veche și Time Out. A fost patru ani redactor la revista ELLE România.
Debutează în 2010 cu romanul Deadline, urmat în 2015 de volumul de proză scurtă De zece ori pe buze.
A publicat în 2014 cartea pentru copii Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, cu ilustrații de Cristiana Radu, căreia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“, în cadrul galei „Cele mai frumoase cărți din România“. Cartea a fost dramatizată de teatrul pentru copii Momolino și se joacă în București.
Amintirile din copilărie o leagă de lumi speciale, care o apropie de starea potrivită pentru a crea literatură: „Stăteam mult singură în grădina bunicilor și îmi plăcea să mă uit la gâze și la cireșe, deși îmi plăcea și să mă joc pe stradă cu alți copii. Intram într-o lume magică, și asta cred că are legătură cu scrisul.“
„Nu am avut niciodată vreun plan să devin scriitoare pentru copii, dar maternitatea mi-a adus pe neașteptate un dar foarte frumos: literatura pentru copii, pe care am redescoperit-o mai întîi ca cititoare de povești cu voce tare, apoi ca inventatoare la ceas de seară, adormindu-mă prima dată pe mine cu poveștile, înaintea copiilor mei. După prima carte, scrisă inițial ca o joacă și apoi publicată (Domnișoara Poimîine și joaca de-a Timpul), am descoperit că scrisul pentru cei mici e încîntare pură, așa că am de gînd să mă joc în continuare. De cînd petrec atît de mult timp cu copiii, am ajuns să redescopăr nişte lucruri esenţiale, destul de lăsate la o parte în lumea adulţilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joacă. Cu ingredientele astea la îndemînă devine ușor să scrii o poveste pentru copii. Apoi, mai este o parte foarte frumoasă: ce se întîmplă cu textul după ce l-ai terminat, felul în care prinde viață prin desenele ilustratorului, devenind o carte – un obiect frumos, tridimensional. De multe ori, descopăr în ilustrații detalii la care nu mă gîndisem, asta și pentru că am avut norocul de a colabora cu niște ilustratori minunați. Și, în final, întîlnirile cu cititorii, mesajele, observațiile lor uimitoare, întrebările lor pline de haz și curiozitate, din care de multe ori se nasc noi idei și povești."
- Adina Rosetti în ancheta coordonată de Ana-Maria Sandu, apărută în „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La început am crezut că e ușor să scrii pentru copii”
Despre personajul Domnișoara Poimâine, scriitoarea povestește:
Demult, am cunoscut-o pe Domnișoara Poimâine, fetița de peste două zile căreia îi place la nebunie să se joace cu timpul. I-am propus să fie personaj într-o carte pentru copii micuți și a zis DA! Ne-am jucat o vreme împreună, dar timpul – știți bine! – nu stă pe loc. Nici pentru personaje, nici pentru cititori… Domnișoara Poimâine a crescut și-a devenit adolescentă: acum are părul violet, un tatuaj pe umăr, haine asimetrice. E o rebelă cu planuri și visuri mari!
Mi-a propus să o însoțesc în noua ei călătorie, cu treceri amețitoare prin trecut și viitor. N-am putut să spun nu și-așa m-am nimerit într-o aventură cu pirați și umbre, cu vrăjitoare și muzicanți, cu dictaturi sumbre, dar și povești de dragoste emoționante. Și pentru că atâtea aventuri nu puteau să rămână nespuse, s-au strâns într-o trilogie: “Cronicile Domnișoarei Poimâine”.
Andrei Măceșanu s-a născut în 1995 la Alexandria. În prezent studiază designul grafic la Universitatea Naţională de Arte din București. Este câștigător al mai multor concursuri de design grafic.
"În timpul liber sunt toboşar, percuţionist şi cititor avid de literatură europeană şi bandă desenată americană. În 2014 am ilustrat volumul de filosofie antică Linişte, vă rog, ce cuprinde două dintre textele lui Seneca, Despre liniştea spiritului şi Despre tihnă. M-am apucat de desen pe la vârsta de 4 ani şi de atunci nu m-am mai putut opri. Din aşa ceva, nu te mai poţi opri. Ilustraţiile mele prezintă o lume vie, care pulsează dincolo de rigorile realităţii. Văd geometrie şi unitate peste tot şi aplic asta în tot ce fac. În ilustraţiile pentru copii îmi propun să redau un adevărat joc al formelor: lumea poate fi desenată în atât de multe feluri – şi tocmai asta vreau să le inspir copiilor." - Andrei Măceșanu