Flash-uri din sens opus

MARIAN GODINĂ merge la Poliţie aproape în fiecare zi. Nu pentru că s-ar afla sub control judiciar, ci fiindcă este poliţist, începând cu luna decembrie a anului 2006, după ce a absolvit Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr“ din Câmpina. Pe lângă amenzi rutiere, Marian scrie şi texte care abundă de umor şi care reuşesc de fiecare dată să schimbe în bine dispoziţia cititorului, ducându-l până într-acolo încât ştergerea lacrimilor din ochi devine obligatorie pentru continuarea lecturii. Drept dovadă stau cei peste 140 000 de oameni care au ajuns să-i urmărească postările pe Facebook în mai puţin de jumătate de an de la apariţia primului text, precum şi miile de comentarii şi de accesări. Flash-uri din sens opus reprezintă volumul său de debut.

Un om inteligent nu te va şicana niciodată în trafic, cel puţin nu intenţionat. Poate greşi, poate avea o clipă de neatenţie sau orice alt motiv. Omul deştept te va face să înţelegi că îşi cere scuze, va pune în funcţiune avariile, te va saluta.
Ce avem de făcut, atunci când ne şica­nează cineva în trafic? Am stabilit încă din prima frază că omul e prost. Acum avem variante: să-i arătăm că suntem la fel ca el sau chiar că-l întrecem. Dacă alegem varianta asta, putem să-i frânăm brusc în faţă, să claxonăm, să-i arătăm vreun deget, să deschidem geamul şi să-l scuipăm ori să aruncăm spre el cu vreun obiect nefolositor de prin maşină. Putem încerca să-l blocăm, iar după ce îl determinăm să oprească, să coborâm la el.
Atenţie, la mo­mentul ăsta, ştim despre el doar că e prost. S-ar putea să aflăm însă şi alte lucruri: că e un luptător de K1 uşor iritat, un boxer cam nervos ori poate genul de şofer care are obiceiul să conducă având o sabie lângă el…

Am citit în ultima perioadă că, de fapt, nu aş exista şi că sunt doar produsul unei campanii de marketing. A citit asta şi tata şi mi-a zis că e adevărat. Sunt rodul unei campanii iniţiate de el, cu vreo nouă luni înainte de 7 septembrie 1986, ziua din care am început să exist. De vreo nouă ani, sunt poliţist. Numai mama nu s-a obişnuit cu asta, iar atunci când mă sună şi-i zic că nu pot vorbi, că-s la poliţie, mă întreabă ce-am făcut.

Un blog urmărit de peste 140 000 de oameni. Mii de comentarii, milioane de vizualizări pe reţele sociale. Care este reţeta succesului său? Textele lui Marian Godină sunt momente (în cel mai caragialian sens al cuvântului) din viaţa de zi cu zi, în care ne recunoaştem de îndată şi cu care oricine poate rezona. Personajele, savuroase şi memorabile, îşi pierd treptat identitatea şi devin exponenţi ai unor categorii sociale: parvenitul român care pleacă-n Italia, face o avere frumuşică, îşi cumpără maşină la mâna a doua şi-ncalcă legi prin ţară, pozând în mare afacerist; beţivanul care-njură întruna, dar recunoaşte când greşeşte, şi pe care n-ai cum să te superi; micul întreprinzător român, cu inimă mare, care încearcă să câştige un ban cinstit, dar se pomeneşte că norocul îi joacă renghiuri.

Limbajul povestirilor e frust, nefiltrat, dar cu atât mai autentic, dovedind faptul că autorul are ureche bună, reţine fidel detalii şi le redă într-o manieră directă, apăsând puternic pedala (auto)ironiei. Avem dinaintea ochilor un soi de oglindă a societăţii româneşti contemporane, în care se regăsesc cuprinşi în trafic inocenţi şi mârlani, tineri care se umflă-n pene de dragul unei femei sau bătrâni hârşiţi care „ştiu ei cum merg lucrurile în ţara asta“. E un mozaic colorat, din care nu lipsesc nici tristeţea, nici hazul, nici moartea, nici viaţa, nici dragostea. RĂZVAN NĂSTASE