Vacanta lui Nor

”Mărturisesc că sunt o fană a surorilor Surducan. Nu știu cum reușesc, dar toate cărțile lor pe care le-am văzut ilustrate și/sau scrise sunt superbissime. Vacanța lui Nor, la care am ajuns mai târzior, nu face excepție, ba dimpotrivă: e una dintre cele mai faine benzi desenate pe care le-am citit și privit în ultima vreme. Ele introduc aici elemente contemporane (cum ar fi atracția irezistibilă pe care o au gadget-urile pentru cei mici, respectiv dependența de ele), pe care le îmbină armonios cu elemente fantastice și folclorice. Subtil, pun pe masă și presară printre rânduri și câteva probleme spinoase ale societății de astăzi – eu am văzut în cartea aceasta și o frumoasă pledoarie pentru diversitate (veți înțelege despre ce este vorba post-lectură), de pildă.

Pe foarte scurt, Vacanța lui Nor se dovedește a fi o vacanță cu totul și cu totul altfel decât și-ar fi imaginat (și dorit) protagonistul nostru – Nor, firește –, un puști simpatic, cu mâinile și ochii lipiți de consola sa. Planurile de a se juca virtual încontinuu pe timpul verii îi sunt deturnate de părinții lui care, cu un fals pretext, îl lasă la bunicii săi, într-un sat izolat, fără acces la un computer sau încărcător la consolă. Tragedie! Bine, e drept că bunicii lui nu sunt bunici obișnuiți: bunicul este crescător de nori, iar bunica este nimeni alta decât Muma Pădurii. Iar prietenii pe care și-i va face încet, încet nu sunt nici ei chiar tipici. Să nu mai zic de aventurile în care pornesc împreună, de lecțiile învățate, de solomonari sau zmei...”

Eli Bădică