Volumul de faţă poartă subtitlul “Femeia, eterna poveste”, pentru că reuneşte cântece de dragoste, majoritatea având ca titlu un nume de femeie: Zaraza, Ilona, Nunuţa, sau declaraţii de dragoste către o femeie, cum ar fi Mi-e dor de sărutarea ta, Iubesc femeia, Crizanteme.
Pe album apar ca solişti: Jean Moscopol – brăilean – are în repertoriul său cântecele Noapte bună Mimi, Dă-mi guriţa s-o sărut, Gion – diseur la Sinaia prin anii ’30 şi colaborator al compozitorului Elly Roman – cânta Tu eşti totul pentru mine, Gândeşte-te la mine, Dorel Livianu, de la care ne-au rămas multe cântece. Tot în acea vreme, Petre Alexandru a cântat Parcă ieri ne-am iubit, iar Titi Botez lansa Femeia, eterna poveste, Mi-e dor de sărutarea ta şi Crizanteme.
Printre soliştii vremii, erau foarte apreciaţi Zavaidoc, care a lansat multe piese excepţionale, compuse de genialul Ionel Fernic (Ţiganca, Dă-mi mâinile să le sărut) şi marele său rival, Cristian Vasile băiat chipeş din Brăila care se îndrăgosteşte de o frumoasă ţigancă, damă de companie prin restaurantele vremii, pe care o imortalizează în versurile puse pe un tango sudamerican – celebrul Zaraza.
Românul şi-a iubit artiştii pentru că prin cântec l-au îmbogăţit sufleteşte. Melodiile lansate în această epocă sunt melodii de neuitat şi conţin în ele tot parfumul epocii, ca o poveste despre “Bucureştii de-altădată”.