În vremea când Bucureştiul era socotit Micul Paris, restaurantele erau locuri unde puteau fi ascultaţi solişti cunoscuţi şi orchestre care cântau muzică de toate genurile, pentru toate gusturile. Ne-au rămas de atunci înregistrări inegalabile cu solişti ca Jean Moscopol, Cristian Vasile, Mia Braia, Zavaidoc, Gion, Petre Alexandru, Dorel Livianu, Maria Tănase, Gică Petrescu etc. Pentru ei, compozitorii timpului au creat melodii de neuitat. Vasile Vasilache a scris cântece dar şi spectacole de revistă, Ion Vasilescu ne-a lăsat celebra piesă Te-aştept diseară-n Cişmigiu, Ionel Fernic, compozitor şi textier, a scris piese excepţionale, ca de exemplu, Iubesc femeia – cântată de Cristian Vasile, iar Elly Roman – şi el compozitor şi textier – a scris cântece pentru mai toţi soliştii vremii, dar şi spectacolul de operetă Violete pentru fete.
Soliştii vremii erau: Zavaidoc (Marin Teodorescu) – a cântat melodii de inspiraţie folclorică, cum ar fi Foaie verde firul ierbii, Cristian Vasile din Brăila, înregistrează piese din repertoriul său pe discuri de ebonită Odeon şi Columbia Records, iar Jean Moscopol – tot brăilean şi el, face înregistrări la casele de discuri Parlophon, Homocord, His Master’s Voice şi devine membru al Societăţii Compozitorilor din România. Îi mai putem aminti pe Dorel Livianu, cu piesa Cine mi te-a supărat, Petre Alexandru ne încântă cu Mi-e dor de acasă. Tot în acea vreme, Dorina Drăghici şi Nicu Stoenescu, care formau un cuplu în viaţă şi pe scenă, au lansat cântecul Firicel de floare-albastră de Ion Vasilescu.
Iubitorii de muzică romantică, au păstrat până astăzi discurile de ebonită din acea vreme în colecţii, comori de nepreţuit, iar astăzi, le datorăm bucuria de a asculta o muzică frumoasă, cu parfumul anilor ’30-’40. Melodiile apărute în această epocă sunt melodii de neuitat şi conţin în ele tot parfumul epocii, ca o poveste despre Bucureştii de altădată.