Ascult trilogia Isvor: Cantemir, Enescu, Brâncuşi. Trei lumi distincte care, o dată reinterpretate, analizate şi recompuse devin parte dintr-o singură identitate – Imago Mundi. Descopăr un proces de creaţie care include atât recuperarea unui repertoriu cât şi compoziţie proprie, muzică lăutărească dar şi sound cult; prin alegerile deopotrivă de stilistică muzicală şi de estetică vizuală, Imago Mundi îşi crează cu tact un loc propriu. În arta lor nu e vorba despre căutarea cu tot dinadinsul a autenticităţii, ci mai degrabă despre această descoperire treptată a unui teritoriu care să reflecte personalitatea grupului. Peşrevurile, baladele, doinele, jocurile devin părţi atât dintr-un limbaj muzical nou, cât şi dintr-un context nou; creaţia compoziţională îşi extrage rădăcinile din bazinul acesta comun şi vechi, dar reuşeşte să fie originală; grupul se inspiră şi din practici artistice specifice unor epoci îndepărtate, dar se adresează unui public modern şi receptiv.
Există o diferenţă între a auzi şi a asculta. Auzită – muzica Imago Mundi generează doar o experienţă plăcută. Ascultată – devine o experienţă atât de bogată pe cât doreşte sau poate cel care ascultă. Spaţiul sonor se deschide într-o mulţime de perspective, iar percepţia prinde ba o melismă, ba un cântec vag cunoscut, ba un sunet de oboi (Oana Ivaşcu), ba unul de cobză sau chitară (Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu), o armonie cultă cu iz folcloric sau o temă tradiţională la flaut (Adrian Buciu), un ritm de darbouka sau bendir (Daniel Ivaşcu), un arcuş elegant la violoncel (Andreea Ţimiraş), o dobrogeană sau o geampara, o nostalgie sau un joc la vioară (Ştefan Barbu) şi câte şi mai câte.
(Extrase din prezentarea albumului realizată de Maria Balabaș)