Cand soarele rasare la apus

Titlul romanului – talentatei prozatoare Manuela Sanda Băcăoanu – amplă și subtilă metaforă – prefigurează destinul dramatic al Cătălinei, care, prin jertfă de sine, rupe blestemul – rezultat al magiei negre – blestem ce planează de trei generații asupra familiei. Cătălina e împinsă – parcă – de o puternică forță interioară spre locul din Satul de sub Munte, loc în care pentru ea „SOARELE RĂSARE LA APUS“… Trecând prin timp, pentru Cătălina viața a fost: lungă căutare / drumuri sau cărare, / febră înfiorare, / linii și culoare, / păsări călătoare, / veșnica chemare, / tablou care doare… Întoarceri în timp, rememorări dramatice, introspecții și nu numai – toate dau un ritm accelerat acțiunii palpitante, punând în prim plan nemuritoarea forță a iertării și iubirii, pentru că „SOARELE RĂSARE LA APUS“… (Lucia-Elena Locusteanu)