Cum am putea înțelege sensibilitatea crescută, irascibilitatea, vulnerabilitatea, sugestibilitatea, egoismul, apetența pentru fantastic, înstrăinarea de realitate, dorința de a domina, răutatea, bunătatea care duce până la sacrificiu, cochetăria, lașitatea și frica unor oameni pe care îi întâlnim în cabinet sau în viața de zi cu zi? În cartea de față, Alfred Adler ne oferă un răspuns: din sentimentul de inferioritate din copilărie se naște o intensă dorință de putere care ajunge în cele din urmă să fie limitată și să se piardă sub presiunea cerințelor societății și a semnalelor lansate de către sentimentul social. Astfel, întregul tablou al nevrozei și toate simptomele acesteia sunt influențate, ba chiar determinate, de un iluzoriu scop final care ar aduce creșterea stimei de sine.
Cititorul interesat de deslușirea nebuloasei stărilor nevrotice va descoperi că, din perspectiva lui Adler, a vedea și a recunoaște un om înseamnă: a-l scoate din ghearele dorinței sale rănite, exagerate, dar irezistibile de a se asemăna divinității și a-l determina să tindă către sentimentul social, care reprezintă logica de neclintit a conviețuirii umane.
Alfred Adler (1870–1937), medic și psihoterapeut austriac, este fondatorul școlii de psihologie individuală care se situează între psihanaliza lui Sigmund Freud și logoterapia lui Viktor Frankl. Alături de Freud și Jung, este considerat unul dintre cei mai importanți psihoterapeuți moderni, influența sa extinzându-se asupra mai multor școli de psihoterapie: psihoterapia existențială a lui Rolo May, logoterapia lui Victor Frankl, teoria umanistă a lui Abraham Maslow și psihoterapia cognitiv-comportamentală a lui Albert Ellis. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de cărți și articole. În limba română au apărut la Editura Trei Înțelegerea vieții, Practica și teoria psihologiei individuale, Cooperarea între sexe.
Sentimentul de a avea un punct slab îl stăpânește pe nevrotic într-atât, încât devine excesiv de precaut, prevede toate consecințele posibile, se străduiește să audă dincolo de cuvinte și să prevadă, devine meschin, nesătul și econom – și, astfel, își pierde naturalețea și calmul care sunt asigurate doar în condițiile sănătății și vigorii psihice.
– A. Adler
Egoismul persoanelor nevrotice, invidia, zgârcenia, tendința lor de a devaloriza oamenii și obiectele, provin din sentimentul de insecuritate și au rolul de a le apăra, de a le ghida, de a le stimula, de a le determina să se supraaprecieze. Asemănătoare sunt și indecizia și îndoiala nevroticului, care reprezintă cel mai bun mijloc de a evita luarea unor decizii.
– A. Adler