Cea mai recenta carte a lui Henry Kissinger, On China, este greu de incadrat intr-un gen sau tipar obisnuit. Asta si pentru ca titlul oarecum modest disimuleaza telul ambitios al lucrarii: acela de a intelege diplomatia si politicile externe duse de China pe parcursul a doua milenii si jumatate si de a identifica in trecut o serie de elemente pentru a explica prezentul. Sub aspect formal, cartea este insolita, deoarece nu se reduce nici la un volum de memorii, nici la o monografie, nici la o autobiografie; mai degraba, este simultan rememorare, reflectie, istorie si explorare intuitiva, toate laolalta.
JONATHAN D. SPENCE (The New York Review of Books)
Nu avem de-a face cu o lucrare obisnuita, cu o lucrare care sa analizeze China si evolutia sa in acord cu pattern-urile obisnuite frecventate de autorii numeroaselor volume dedicate ridicarii puterii chinezesti. Cartea este scrisa pentru a furniza cadrul teoretic, instrumentarul de analiza care sa ne permita sa intelegem ce reprezinta China in plan economic, strategic si cultural, ce devenire poate cunoaste aceasta tara. Scrisa pentru cititorul de astazi, ea are o dimensiune care se adreseaza si cititorului de maine, generatiilor care urmeaza.
PAUL DOBRESCU
Scriind aceasta carte, am avut in vedere doua scopuri oarecum diferite. Primul este de a explica publicului non-chinez cum gandesc chinezii afacerile internationale. Nu atat de a explica pozitia chinezilor, cat de a explica modul lor de a gandi, conceptia lor diferita asupra timpului, ideile lor distincte legate de aparare si disuasiune. Pe de alta parte, in ceea ce ii priveste pe chinezi, cartea mea ar putea sa le arate cum sunt interpretate actiunile lor de catre alte tari si, astfel – in masura in care ii intereseaza ce gandesc alte tari –, sa-i incurajeze sa duca o politica ce promoveaza cooperarea, si nu confruntarea, presupunand ca s-au decis pentru acest curs.
HENRY KISSINGER