Volumul „Eminescu, poem cu poem. Scrisoarea III” ne dezvata de toate vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat in limbaj de lemn poezia eminesciana. Alex. Stefanescu ne face din nou cunostinta, de data aceasta in cuvinte simple si idei proaspete, cu una dintre cele mai cunoscute poezii din literatura romana. Analiza sa cuprinde observatii fresh si referinte culturale pe gustul elevilor, tinerilor si iubitorilor de literatura care (re)descopera astazi creatia eminesciana.
Volumul cuprinde „Scrisoarea III”, insotita de textul critic al lui Alex. Stefanescu. Prin solemnitate si dramatism, poemul este comparabil cu Simfonia a III-a,„Eroica”, a lui Beethoven. Fiecare cititor simte ca isi ia revansa pentru infrangerile suferite de-a lungul timpului, ca roman. In 1395, romanii i-au invins pe invadatorii turci la Rovine, iar aceasta victorie a fost precedata de un dialog intre inteleptul domnitor Mircea cel Batran si mereu triumfatorul sultan Baiazid. Evocarea acestei batalii, pe care Tara Romaneasca a castigat-o cu sute de ani in urma impotriva Imperiului Otoman, ne face sa retraim fericirea de a invinge un adversar aparent invincibil.
Fragmente din„Scrisoarea III” sunt raspandite peste tot in spatiul vietii publice romanesti, iar cine le-ar aduna cu migala ar putea reconstitui aproape intregul poem. Multe dintre sintagmele pe care le cuprinde sunt reproduse sau parafrazate in viata de zi cu zi, de oameni din toate mediile sociale, in scris sau in exprimarea orala:„Voi sunteti urmasii Romei?”,„Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul”,„Tot ce misca-n tara asta, raul, ramul”,„Eu nu ti-as dori vreodata sa ajungi sa ne cunosti” si multe altele.