O poveste tulburatoare si poetica, Fahrenheit 451 este o parabola a unei societati in care valorile pe care le cunoastem au fost rasturnate, in care statul interzice cititul si legifereaza arderea cartilor. Cetatenii acestei lumi distopice traiesc intr-o indiferenta indusa de droguri si de mass-media.
Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcina simpla: trebuie sa dea foc tuturor cartilor si caselor in care acestea sunt ascunse. Ii place meseria pe care-o practica de zece ani, simte ca-si face pe deplin datoria si nu are niciodata indoieli... pana in momentul in care o adolescenta ii povesteste despre un trecut in care oamenilor nu le era teama.
La fel de proaspat si parca mai relevant acum, la peste o jumatate de secol de la aparitie, acest roman-cult reuseste performanta de a fi deopotriva o capodopera a literaturii universale, un clasic al genului si un best-seller.
Fragment din romanul "Fahrenheit 451" de Ray Bradbury:
“- Nevasta-mea pretinde ca o carte nu poate fi „reala".
- Slava. Domnului! Unei carti ii poti lesne inchide gura, spunandu-i de pilda: „Stai putin". Tu esti stapanul ei. Dar cine a izbutit oare vreodata sa se smulga din ghearele ce-l impresoara pe om in clipa cand da drumul televizorului? Acesta te plamadeste intocmai cum vrea el. E un mediu la fel de real ca si lumea; e insusi adevarul, in vesnica devenire! O carte poate fi respinsa cu ajutorul ratiunii. Dar cu toata stiinta si scepticismul meu, n-am fost niciodata in stare sa discut in contradictoriu cu o orchestra simfonica tehnicolora, tridimensionala, cu o suta de membri, integrati toti in peretii aceia neverosimili. Precum vezi, peretii mei sunt niste simpli pereti tencuiti. Iar astea - spuse el aratandu-i doua mici dopuri de cauciuc - astea le pun in urechi ori de cate ori merg cu metroul.
- Pasta de dinti Denham... Ei nu se framanta si nu obosesc, rosti Montag, cu ochii inchisi. Unde-o sa ajungem? Oare cartile ne pot ajuta?
- Cu conditia sa ne bucuram de cel de-al treilea lucru important. Primul lucru, precum spuneam, e calitatea cunostintelor noastre. Al doilea lucru, strans legat de primul, e ragazul necesar pentru a le digera. Iar al treilea lucru e dreptul de a savarsi fapte intemeiate bazandu-ne pe ceea ce invatam din primele doua. Si nu prea imi vine sa cred ca un batran ca mine si un pompier acrit ca dumneata ar fi in stare de-o treaba serioasa la ora asta, cand jocul...
- As putea procura carti.
- E primejdios.
- Asta-i si partea buna din moarte: cand n-ai nimic de pierdut, nu-ti mai pasa de primejdii.
- Ai spus un lucru foarte interesant, fara sa-l fi citit undeva, rase Faber.
- Oare asemenea lucruri se gasesc in carti? Mi-a venit asa, pe negandite.
- Cu-atat mai bine! Nu l-ai nascocit pentru mine sau pentru altul, nici macar pentru dumneata insuti.
Montag se apleca spre interlocutorul lui:
- Azi dupa-amiaza m-am gandit ca daca mi-as da seama de rostul si folosul cartilor, am putea gasi pe undeva o presa de mana si am tipari vreo cateva exemplare in plus...
- Cine, noi?
- Dumneata si cu mine."