Orice formă de iubire atât de armonioasă adăposteşte fie o dramă, fie o farsă latentă. Şi până şi la cel mai cinstit om rămâne întotdeauna destulă stofă ca să faci un ticălos. (...) Dacă există o manieră nobilă de a-l iubi pe celălalt până şi-n slăbiciunile lui, există un fel meschin de a-l vlăgui insistând asupra celor mai neînsemnate neputinţe ale sale.
Pascal Bruckner
Oare e bine să trăim în convenţia de a fi împreună cu cineva până la sfârşitul vieţii, cu riscul de a ne distruge reciproc? Roman-cult plin de idei revoluţionare, Luni de fiere a devenit lectură obligatorie pentru toţi cei care îşi doresc libertatea sau libertinajul în cuplu. Pascal Bruckner vorbeşte aici despre criza cuplului modern, sătul de monogamie şi tradiţionalism.
Cartea a fost ecranizată de Roman Polanski în 1992.
„Ca acele fiinţe care repetă-ntruna singura aventură a existenţei lor, îmi povestesc viaţa cui vrea s-o asculte, doar cuvintele mă mai ajută să-mi exorcizez destinul, să reînnod firele pe care accidentul le-a rupt. O Penelopă pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâşiată, vorbesc ca să continui să exist."
Luni de fiere trasează în cel mai mic detaliu limitele psihologice ale plăcerii sexuale. -- The Guardian
„Ultimele cuvinte ale lui Béatrice îmi exasperaseră sentimentul de slăbiciune. Nu mai vedeam în jur decât adversari şi agresori, iar în urechea mea, hidosul, imposibilul de dezlipit apod îşi continua monologul jegos, clipocitor şi putred.
— Crezi că or să se…
A avut un gest obscen cu limba.
— Prietena dumitale e gurmandă, a mea e pătimaşă, n-or să-ţi lase nimic." -- Pascal Bruckner