De ce țara de unde vin? Pentru că m-am născut în România, deși s-ar fi putut foarte bine întâmpla oriunde în altă parte. Pentru că n-a fost alegerea mea și nici a părinților mei, Evdocsia și Menelaus. Așa a fost să fie. Așa s-a întâmplat… O machedoancă și un grec, tineri și frumoși. S-au cunoscut undeva la Brăila, pe malul Dunării și tot acolo, într-o casă mică de pe-o stradă mică am văzut lumina vieții purtându-le sângele mai departe. Părinții, bunicii, rudele, prietenii, iubirile, ne sălășluiesc în suflet pentru a ne împlini la rându-ne din iubire, ca părinți, bunici...
Îmi amintesc cu drag de copilăria și adolescența petrecute în urbea Chirei, atât de pestriță etnic. Când eram copii și ieșeam la joacă vorbeam românește ca să ne înțelegem repede între noi. Mai târziu, când am pornit pe drumurile școlii spre a desluși viața, am înțeles că limba în care înveți să devii om e cea căreia îi rămâi pe veci dator. Eu am rămas tributar limbii române, cum am rămas pe viață legat de Dunăre, de Brăila, de oamenii în mijlocul cărora m-am învârtit, de țara asta pe care o descopăr pe zi ce trece, tot mai frumoasă. Iubirea asta de țară e ca un drog, devii dependent, te sapă adânc și niciun tratament nu te mai poate vindeca. Uneori leagănă, alteori doare, cum spunea poetul, dar de trecut nu trece. Și într-un fel e bine că nu trece.
Dragostea de țară nu trebuie uitată niciodată, cum dragostea de părinți nu trebuie nicicând despovărată. Ei sunt cei ce ne așează pe pământ, undeva într-un colț de lume, oricare ar fi el, iar asta ne devine destin, ca o nobilă povară înfiptă adânc în suflet și povestită-n taină cu tine însuți la ceas de seară.
O Carte și un CD închinate Centenarului Marii Uniri, o înșiruire a douăsprezece cântece de țară compuse în perioada 1974-1984, cu partiturile și textele acestora, cu citate despre patrie, patriotism, popor ale unor mari personalități, cu povești și fotografii despre cântece și artiști.
O parte din cântece au fost înregistrate, editate pe Disc, difuzate la Radio și TV, iar altele au fost cântate doar în concerte.
Acest album le adună pe toate la un loc, le îmbracă într-o haină nouă, le readuce în prezent, pentru că sunt convins că acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de o revigorare a patriotismului, a dragostei față de popor și mai ales de respect față de istoria lui.
Nu știu cât voi reuși acest lucru, însă știu precis că atât Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea, Relu Bițulescu, bunii mei prieteni din Zan, cât și Zoia Alecu, Crina Mardare și Sorin Minghiat, mi-au fost camarazi de nădejde și le mulțumesc pentru asta. Cum, de asemenea, mulțumesc, domnului Acad. Prof. Ioan-Aurel Pop, pentru generozitatea cu care mi-a transmis al domniei sale „Cântul și descântul”, domnului Horia Țigănuș pentru „O mână de Țară”, doamnei Martha Maria Mocanu pentru tot suportul acordat în producția acestui album și, nu în ultimul rând, domnului Victor Panfilov în studioul căruia, Real Sound & Vision Studio, s-a înregistrat, editat și masterizat totul în perioada mai-iulie 2018. Nicu Alifantis
Țara noastră (Nicu Alifantis / Ion Nicolescu) versiune originală 1976 ;
Voci (Nicu Alifantis & Sorin Voinea) ;
Țara de unde vin... (Nicu Alifantis / Petre Ghelmez) ;
Spionaj (Nicu Alifantis / Miron Radu Paraschivescu)
Jurământ (Nicu Alifantis / Nicolae Tăutu) ;
Patria ca un fluture (Nicu Alifantis / Mihai Leoveanu) ;
Ca să te laud (Nicu Alifantis / Teodor Pîcă)
București oraș al poeziei (Nicu Alifantis / Octavian Sava) ;
Eu aș fi de părere (Nicu Alifantis / Adrian Păunescu) ;
Ultimul ordin de la interne (Nicu Alifantis / Tudor Arghezi) ;
Lumea e cum suntem noi (Nicu Alifantis / Adrian Păunescu)
Tracklist: