Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1926 într-un sat din Grecia numit Argos Orestikon. În 1930 se stabileşte împreună cu familia în Dobrogea, unde îşi petrece copilăria şi asistă la spectacolele pe care bunica, "o femeie înzestrată cu o capacitate remarcabilă de a extrage din viaţă substanţa comică", le improviza la ea acasă, duminica. Îşi face liceul la Ploieşti, iar în 1945 se înscrie la Facultatea de Drept pe care o abandonează însă la "chemarea" teatrului.
Urmează Conservatorul de Artă Dramatică, unde a studiat cu Victor Ion Popa, Ion Manolescu şi Mihai Popescu, iar în 1949 debutează pe scena Naţionalului bucureştean cu rolul Toreadorului din "Olmedo" de Lope de Vega, apoi joacă la Constanţa şi din 1951 la Ploieşti. I-a jucat pe Gorki şi O'Neill, dar visa mereu la Shakespeare. Cinematograful i-a oferit şansa unei tipologii variate în partituri de factură comică, de la debutul din "Nufărul roşu", 1955, până la "Gloria nu cântă" şi "Buzduganul cu trei peceţi".
A trecut cu dezinvoltură de la Răspopitul din "Haiducii" la muncitorul înţelept din "Cartierul veseliei" sau "Mastodontul", de la bătrânul ţăran din "Tatăl risipitor" la "Operaţiunea Monstrul". Se dorea un actor total şi a fost!