Mircea Daneliuc aduce un roman al unei generaţii. ,,Andreas, Andrada" nu are termen de comparaţie mai potrivit. Sângele lor trage liniile cu o viteză ce n-are nevoie de ispita milei. Printre atâtea curente tinereşti, copiii de bani gata se lasă consumaţi de mărunţişurile de care s-ar plictisi în floarea vârstei. Personajele cărţii, anunţate în titlu ca numele scrise pe un pomelnic, ofilesc în efectul de seră al Capitalei. Libertatea lor în care nu refuză nici o experienţă, se dovedeşte, la final, o robie. Adolescenţii aceştia nerăbdători n-au nici instinct de conservare, nici voinţă. Proza lui Mircea Daneliuc le deschide toate cavităţile, cu indiscreţia anatomiştilor din veacurile îndepărtate.
George Neagoe