În arhipelagul Şantar, dincolo de Kolîma şi de Sahalin, unde taigaua se întinde nemărginită şi busolele nu mai arată nordul, cîţiva soldaţi ai Armatei sovietice pleacă în căutarea unui evadat din lagăr. Trebuie să-l aducă viu, aşa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc uşor: taigaua ţine cu fugarul, popasurile sînt rare şi înaintarea plină de piedici. Rînd pe rînd, soldaţii abandonează vînătoarea de oameni; doar unul, năucit de oboseală şi hipnotizat de pradă, se încăpăţînează să meargă mai departe. Nici el nu-şi explică de ce – mai ales că, de-acum, ştie cine e cu adevărat fugarul şi bănuieşte că, alături de el, va ajunge să-şi învingă marile spaime de pînă atunci.
„Se spune că în insulele Şantar, la marginea extrem-orientală a Rusiei, se înregistrează o anomalie magnetică: acul busolei se învîrte întruna, fără să indice nordul. Omul nu se mai poate orienta altfel decît prin puterile proprii. O imagine foarte potrivită pentru a rezuma romanul lui Andreï Makine: ce se poate alege, în Uniunea Sovietică a anilor 1950, de un om care se hotărăşte să trăiască, nu doar să supravieţuiască?” (Le Figaro)
„La începutul anilor 1950, Uniunea Sovietică se pregăteşte de al Treilea Război Mondial – unul atomic. În pustietăţile din Extremul Orient, soldaţii mobilizaţi fac exerciţii de tir şi marşuri forţate în combinezoane ca de astronaut. Pavel Garţev, veteran de război pe care superiorii nu-l prea au la inimă, primeşte ordinul de a pleca, alături de alţi militari, în căutarea unui prizonier evadat. E un agent capitalist? Un fost soldat al lui Hitler? Nimeni nu ştie nimic despre el – doar că se strecurase afară din lagăr şi acum străbătea neobosit taigaua, înarmat cu o puşcă. Cînd descoperă cine e cu adevărat deţinutul, Garţev ştie deja că viaţa nu va mai fi la fel.” (L’Express)