Ce faci daca nu gasesti cuvintele potrivite ca sa-i spui cuiva ce simti? Poti, la fel ca personajul-narator al lui Matei Florian, sa inventezi unele noi. „Cexina Catapuxina” e replica sa preferata atunci cind cuvintele obisnuite nu-i sint suficiente pentru a-si exprima sentimentele. Romanul unei iubiri care ar fi putut sa fie, al imposibilitatii de a cuprinde intr-un limbaj „normal” aceasta iubire, Cexina Catapuxina este povestea unei despartiri dureroase, pe care imaginatia naratorului o transforma dintr-un sfirsit intr-un inceput.
„Am primit romanul asta exact asa: gata scris. Mi l-a daruit, la ceas de seara, un barbat ciudat, cu un ochi ceva mai mare decit celalalt. Nu s-a prezentat, i-am aflat mai tirziu numele. Mi-a spus ca are incredere in mine si ca eu voi sti mai bine ce sa fac cu manuscrisul lui. L-am intrebat despre ce e vorba inauntru. Mi-a spus ca despre lucruri mici, aproape invizibile, despre o lupa si niste insecte, despre iubiri si cuvinte intr-o limba necunoscuta. Mi-a zis ca, daca imi place, il pot semna eu, el n-o sa se supere. M-a rugat la sfirsit sa-i promit insa ca nu-i voi schimba titlul asta imposibil: Cexina Catapuxina. I-am promis. Mi-a strins mina, apoi a plecat. Sper ca, oriunde ar fi acum, ii e bine.” (Matei Florian)