Copiii libertatii

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat în Franţa un ansamblu de reţele clandestine care au încercat să saboteze regimul de la Vichy (între 1940 şi 1944, Franţa s-a aflat, mai întâi parţial, apoi integral, sub ocupaţie germană). Este vorba despre mişcarea de Rezistenţă care s-a opus colaboraţionismului oficial cu naziştii.
Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizează pe ficţiune şi uneori chiar pe fantastic, Copiii libertăţii porneşte de la acest fapt real al istoriei. Autorul relatează povestea tatălui său, Raymond, şi a unchiului său, Claude, care s-au angajat în Rezistenţă înainte de a împlini 18 ani; alături de Charles, Sophie, Marc, Alonso şi alţii, fie ei francezi sau copii de emigranţi italieni, români, spanioli etc. O «bandă» de adolescenţi, plini de voie bună şi chef de viaţă – unii de-abia dacă trăiseră fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri în aer animaţi de idealul de libertate. Unii au supravieţuit, alţii au murit în luptă sau au fost deportaţi la Dachau.
Romanul este scris într-un stil simplu şi plăcut, susţinut de un suspans teribil şi de o emoţie ce vă aduce lacrimi pe obraz.