Anderson Cooper s-a considerat dintotdeauna foarte apropiat de mama sa. Cu toate acestea, din cauza carierei de jurnalist pentru CNN și CBS care îi ocupă mare parte din timp, nu a fost prea mult alături de ea. La un moment dat, cu câteva săptămâni înainte să împlinească 91 de ani, Gloria Vanderbilt s-a îmbolnăvit grav pentru prima dată în viaţă. Acest lucru i-a determinat pe cei doi să vrea să-şi schimbe relaţia prin intermediul unei conversaţii de un an, aşa cum nu mai avuseseră niciodată. Rezultatul este o corespondenţă surprinzător de sinceră şi plină de însemnătate, în care cei doi discută despre vieţile lor, despre aspectele care contează pentru fiecare dintre ei şi despre lucrurile pe care vor să le afle unul despre celălalt.
În acest schimb de scrisori deseori amuzant şi emoţionant, Anderson Cooper şi Gloria Vanderbilt îşi împărtăşesc cele mai intime gânduri şi adevăruri despre lume, pe care le-au aflat de-a lungul vieţii. Cuvintele celor doi autori reflectă personalitatea distinctă a fiecăruia dintre ei – viziunea jurnalistică a lui Anderson Cooper asupra lumii contrastează cu idealismul şi optimismul fără rezerve al mamei sale.
„Când suntem tineri, pierdem timp preţios fiind rezervaţi sau simţindu-ne jenaţi faţă de părinţii noştri, detestându-i sau dorindu-ne să fi fost cu totul altfel. Acest lucru se schimbă când devenim adulţi, dar tot ni se întâmplă des să nu valorificăm noile posibilităţi de a discuta şi de a comunica cu părinţii noştri şi amânăm să discutăm cu ei despre subiectele tabu sau să le punem întrebări dificile. Ne gândim că o vom face într-o zi, dar viaţa merge înainte şi, la un moment dat, devine prea târziu. Nu am vrut să rămână ceva nespus între mine şi mama, astfel că, la aniversarea sa de 91 de ani, am luat hotărârea de a porni o nouă conversaţie cu ea, o conversaţie despre viaţa ei, care a ajuns să schimbe relaţia dintre noi şi să ne aducă mai aproape unul de celălalt decât am fost vreodată.”
fragment din Curcubeul apare şi dispare