Albumul doreşte să recupereze calităţile grafice ale tipăriturilor din perioada 1945–1989, care, deşi realizate prin mijloace limitate şi sub aparatul de propagandă al comunismului, aveau mai multă ingenuozitate decât majoritatea materialelor create astăzi. În carte se regăsesc rezolvări din afişe, coperte, etichete, timbre sau materiale publicitare, mai mult sau mai puţin reuşite, dar care, la vremea lor, şi-au îndeplinit bine rolul.
Considerăm că aceste materiale, cu parfumul vremurilor trecute, trebuie arhivate şi apreciate deoarece fac parte din istoria noastră vizuală şi reprezintă un reper important pentru evoluţia noastră din punct de vedere grafic. De asemenea, pot fi interesante şi din punct de vedere sociologic şi istoric.
Acest volum face parte dintr-un proiect editorial mai amplu şi se vrea a fi un prim pas dintr-o serie ce încearcă să atragă atenţia asupra graficii din România anilor 1945-1989, trecând prin diferite tehnici sau tipuri (tipar, panou, signalistică).
Lucrarea are un conţinut centrat pe vizual, conţinând aproximativ 400 de imagini. Cele câteva texte prezente doresc să fie o completare a acestor imagini, punându-le în context. Din respect pentru cititorii nevorbitori de limbă română, multe mesaje şi titluri de pe diferitele materiale au fost traduse în limba engleză. Cele 160 de pagini sunt tipărite integral policromie, bine legate în fascicole, prinse între scoarţe plastifiate mat.
Fragment „Grafică fără computer”, Călin Torsan – Vorbind despre văzând
Graficianul ajunge demiurg. Viaţa de zi cu zi este constrânsă să devină precum aceea zugrăvită la panou. Astfel, iernile devin mai blânde, recoltele mai bogate şi lumea mai bună. O bunătate vitregită de fundament. Fără sclipiri etice, morale, religioase. Din nou, desenul pare că aduce la lumină cuvântul: bunăstare, belşug, chivernisire. Şi pace, mai ales pace. Fără ea, lumea nu se împlineşte.
Fragment „Grafică fără computer”, Viviana Iacob – Zâmbetul perpetuu
În socialism, reprezentarea are rol activ în construirea societăţii, principalul său scop fiind transformarea vieţii şi nu doar ilustrarea ei. Imaginea are în acest sistem de reprezentare o funcţie prefigurativă, creează un orizont de aşteptare, o realitate înspre care se acţionează.