„Mergi afara, intr-o noapte cu cer senin, undeva intr-un spatiu deschis si priveste spre cer, la acele milioane de lumi aflate deasupra capului tau. Aminteste-ti ca, probabil, pe fiecare dintre ele roiesc milioane de fiinte, similare sau probabil superioare tie in organizarea lor. Priveste spre Calea Lactee. Pamantul nu poate nici macar fi numit un graunte de nisip in aceasta infinitate. Se dizolva si dispare. Si cu el, si tu – unde esti tu? [...]
Noi suntem un microcosmos al lumii in care locuim. Am fost creati conform acelorasi legi care au guvernat si creatia lumii. Cunoscandu-ne si intelegandu-ne pe noi insine, vom sti si intelege atat lumea in ansamblu, cat si legile care o conduc pe ea si pe noi. Studiul lumii si studiul de sine trebuie, prin urmare, sa mearga in paralel, fiecare ajutand pe celalalt.”