Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant și patriot Nicolae Iorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiștilor și publicului larg, dornic să deslușească tainele trecutului, cunoașterea și aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naționale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriașa producție științifică dedicată istoriei românești, lucrarea în discuție este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfățișează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenție particulară.
Cel de-al Vl-lea volum, „Monarhii”, al sintezei lui N. Iorga cuprinde perioada domniilor lui Vasile Lupu, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, în care factorii „permanenţelor” sunt în număr de trei: pământul, rasa, „făurită treptat de mediul natural şi, în fine, „ideea, ca putere abstractă, şi amintirea devenită instinct” .