Noaptea de Sanziene

Este un loc devenit comun afirmatia ca marea obsesie tematica a tuturor scrierilor lui Mircea Eliade, fie ele savante sau literare, o constituie raportul dintre timpul istoric si timpul mitic, dintre evenimentele legate intr-o structura ireversibila si revenirea ciclica a trairii unor semnificatii fundamentale. A regasi timpul mitic inseamna a anula timpul istoric, degradarea, imbatranirea, totala disparitie. [...] Dar daca in literatura anterioara posibilitatea de a anula timpul istoric prin proiectarea trairii tintr-un timp mitic era legata de gasirea, in spatiu, a unui punct care sa faciliteze trecerea de la lumea esntelor, in acest roman, chestiunea principala ramane "fuga de timp", pastrand toate aparentele cotidiene, toate formele raului, fara ca protagonistul sa dispara fizic pentru cei din jur, dimpotriva, pastrandu-si toate legaturile cu mediul social, dar dobandind, printr-o relatie speciala cu universul, capacitatea de a-si pastra intacta libertatea interioara, a evadarii intr-o lume metafizica.