Volumul Povestiri dintr-un buzunar & Povestiri din celălalt buzunar (1929) cuprinde scurte naraţiuni umoristice cu iz detectivistic. Autorul glisează întotdeauna subtil către situaţii absurde, întâmplări banale ajungând să ia proporţii în mod artificial, pentru ca întotdeauna finalul să dezamorseze în cheie ironică întreaga construcţie narativă. Personaje caricaturale populează o lume mică, plină de iluzii, în care autismul social pare generalizat, iar cele mai luminate minţi sunt detectivi, profesori sau funcţionari mărunţi care izbutesc să vadă imaginea de ansamblu.
Un hoț care dă spargeri numai pentru a lăsa câte o poezie la locul faptei, în speranţa că va fi publicat, un tânăr care se autodenunţă, fără să dea detalii despre crima comisă, și care nu poate fi judecat în lipsa probelor, un ajutor de brutar care strecoară ace în pâinile pe care le coace pentru a se răzbuna pe patron sunt tot atâtea exemple de protagonişti ai unor întâmplări aparent lipsite de motivaţii reale. Numai că în proza lui Čapek, ce emană prin toţi porii umor negru şi caustic, actul gratuit nu există, iar personajele, oricât de bizar ar părea, au motive şi alibiuri pe cât de mărunte, pe atât de veridice.
"Să vă spun un lucru: acel ceva pe care-l numim „viața noastră“ nu-i tot ce am trăit în realitate; e doar o selecție. Ceea ce trăim noi reprezintă mai mult decât e în stare mintea noastră să cuprindă. De aceea selectăm doar ceea ce ne convine și alcătuim din asta un fel de narațiune simplificată. Iar acestui produs îi zicem „viața noastră“. Dacă ne-am putea da seama câte resturi dăm deoparte, peste câte lucruri bizare și groaznice sărim!
Noi însă nu putem trăi cu adevărat decât o singură viață. Ar fi peste puterile noastre să trăim mai multe. N-am avea suficiente forțe să ducem pe umerii noștri această viață, dacă n-am pierde pe drum cea mai mare parte din ea."
Karel Čapek