Albumul ajută tinerii – şi nu numai – să treacă aşa-zisa prăpastie iscată cumva între „elita culturală” şi generaţia „Millennials” pe de o parte, şi între aceeaşi „elită” şi cei care nu au avut încă ocazia să descopere frumuseţea muzicii clasice. Elimină distanţa dintre Ateneul Român şi noile generaţii, păstrând însă cu straşnicie înalta calitate muzicală. Atrage tinerii spre tot ce înseamnă muzica clasică, într-o manieră firească. Niciodată, nimeni, niciunde, nu a unit regina muzicii clasice care este „Muzica de cameră” – şi în special quartet-ul de corzi –, cu tot ce ţine de cultura muzicii „Pop”.
În acest album, toate piesele deja foarte cunoscute publicului sub forma lor pop, au fost reorchestrate în stil preclasic-clasic (dar cu o abordare „actualizată”) pentru quartet de coarde. Inclusiv Zece, căci legatura emoţională a publicului cu piese îndrăgite uşurează accesul publicului la muzica clasică.
Albumul include o manea – Saveica de la Sarica Niculițel – o manea preclasică – o doină – muzică profund românească – Colț de Lup – trasă la tigaie în preclasic cu un quartet de corzi – 2 viori, o violă și un violoncel – dar și un tango…
Conceptul albumului în cheia quartet/quintet (Q concept) a plecat din aceeaşi dorinţă. Muzica de cameră, muzica preclasică, ca gen muzical, este binecunoscut publicului avizat, dar este dificil de accesat de către tineri sau oameni mai puţin introduşi în muzica clasică.