Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei și vorbește despre iubirea lor, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit‑o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori admirând‑o și bătând‑o. O relație tandră și nepermisă.
Bătaie, cafteală, atingere, „mângâiere”, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, și tot atâtea generații de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.
Un copil povestește, în numele nostru, cum ne‑am furat‑o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate.
Un copil a trăit toate aceste lucruri.
Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică. […]
E despre un copil care are puterea să vină și să‑și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n‑au avut nici o vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney. Dar cartea aduce ceva și în acest misterios episod.
E despre un copil care și‑a iubit părinții, antrenorii, supraveghetorii și pe toți cei de la care n‑a pretins nimic.
Și pe care nici azi nu‑i acuză.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboară.
Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.
Cătălin Tolontan
Dragă cititorule, îţi propun să facem cunoștinţă. Eu sunt Maria. Maria Olaru, gimnasta… Dar dacă vrei să mă cunoşti mai bine pe mine, Maria, sportivul şi omul deopotrivă, trebuie să ai răbdare. Viaţa mea nu se poate povesti în 34 de rânduri, atâtea câţi ani am. Asta pentru că în aceşti 34 de ani mi s-au întâmplat atâtea lucruri cât într-o viaţă de om. Aşadar, îţi voi spune povestea mea…
Cum am ajuns să fac gimnastică? A fost o pură întâmplare… Ba nu! Pentru că, așa cum am aflat de la un înțelept, nimic important, pe lumea asta, nu e întâmplător…
Sportul m-a format şi m-a pregătit pentru viaţă, contribuind mult la integrarea mea în societate, conferindu-mi în acest sens calităţi indispensabile. Ca fostă sportivă de înaltă performanţă sunt obişnuită cu disciplina, programul riguros, călită psihic în numeroasele antrenamente şi competiţii, cunoscând deopotrivă gustul dulce al victoriei şi pe cel amar al înfrângerii. Sportul m-a consacrat şi tot ceea ce sunt astăzi, datorez sportului.
Asta sunt, asta este povestea mea.
Maria Olaru
Maria Olaru s-a născut la 4 iunie 1982, la Fălticeni și la numai 7 ani a început pregătirea la CSS „Cetate” Deva, la 500 km de casă.
În 1998 a devenit campioană europeană cu echipa şi a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg); în același an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
În 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri.
În 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus.
După încheierea carierei sportive, Maria Olaru a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport și masteratul de Management în Sport (Facultatea de Ştiinţe Economice), ambele în cadrul Universității de Vest din Timişoara, și a urmat numeroase cursuri de perfecționare.
Antrenor și arbitru de gimnastică artistică, cadru universitar timp de 10 ani la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest, prezentator de știri sportive la Pro TV Timișoara și TVR Timișoara, comentator sportiv la TVR, corespondent la Gazeta Sporturilor și ProSport.
A antrenat la Bart Conner Academy în Norman, Oklahoma, USA și Klagenfurt, Austria, profesor de gimnastică artistică în Programul de Promovare a Sportului în Malaesia, la Penang.
Membru al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a fost directorul Academiei Olimpice Române, Filiala Timiş. A participat la campanii de promovare a sportului. A fost invitată la Academia Olimpică Internațională ca studentă (2005), campioană olimpică (2009) și director de filială (2014).
A fost decorată cu medaliile „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor (1999) și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008).