Primavara neagra

Primavara neagra, roman interzis in spatiul anglofon in momentul aparitiei sale, a fost publicat la Paris in 1936, la doi ani dupa Tropicul Cancerului si cu trei ani inainte de Tropicul Capricornului.

Alcatuita din zece episoade relativ autonome, desi legate intre ele, Primavara neagra se prezinta ca un colaj de schite, portrete, eseuri si poeme in proza, pendulind in permanenta intre Brooklynul copilariei si tineretii lui Miller si Parisul anilor sai de maturitate. Un adevarat virtej de emotii, impresii si imagini, Primavara neagra este, din punct de vedere stilistic, una dintre cele mai interesante opere ale scriito­rului american si, in acelasi timp, o excelenta introducere intr‑un univers literar de o prodigioasa originalitate, a carui unica regula este aceea ca nu exista reguli.

„De la Marlowe si Shakespeare incoace, literatura de limba engleza nu a mai cunoscut o asemenea bogatie si intensitate a imaginilor. Proza lui Miller este un virtej, un torent, o cataracta, un vulcan dezlantuit... Iata in sfirsit un scriitor comparabil cu un mare atlet antic, inzestrat cu o fenomenala energie literara.” (Norman Mailer)

„Miller este un scriitor subversiv, probabil cel mai reusit si mai autentic din intreaga istorie a literaturii universale. Dar proza lui vadeste un respect profund – si liric – pentru viata, vazuta intr-o lumina pe care mintile imbibate de prejudecati si conventii pur si simplu nu o pot suporta.” (Gerald Walker )

„Oamenii civilizati nu traiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un soi sau altul. Vorbim despre ele, le evocam intruna, dar nimeni nu le ia in serios. Nimeni nu respecta aceste reguli, in vietile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sint un fel de reziduu al mintilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul sa traiasca din plin si care ne-au virit pe git aceste interdictii, deghizate in morala si religie.” (Henry Miller)

„Cind vorbim despre oameni care «au facut istoria» vrem sa spunem ca, intr-o oarecare masura, au schimbat insusi cursul vietii. Dar barbatul din fotografie e dincolo de asemenea visuri puerile. El stie ca omul nu poate schimba nimic, nici macar pe sine insusi.” (Henry Miller)