interviu1 (1)

Despre Saschiz, în dialog cu Ben Mehedin, Food & Farming Communities Manager al Fundației Adept

#discuțiilibere #ROD

De Anca Cocioartă, manager ROD, curator de idei, povești și obiecte funcționale
Foto: Ioana Bica, Georgiana Bratu

aducem în față o serie de artiști, meșteri sau meștesugari, loalaltă cu poveștile din spatele produselor ROD. dialogurile sunt realizate în cele mai diverse colțuri de țară, chiar în sau pe lângă atelierele artiștilor, meșterilor, meșteșugarilor. punem deoparte întrebările prestabilite, dar păstrăm curiozitatea și lăsăm discuția să curgă liber. nimic nu este obligatoriu sau prestabilit. lăsăm poveștile să se depene. #discuțiilitere #ROD

dialogurile sunt parte a proiectului ROD, dedicat de Librăriile Cărturești designului românesc: de la tradițional la contemporan, de la online – pe site-ul nostru www.carturesti.ro – până la expunerea fizică în librării, cu o zonă extinsă și dedicată în Librăria Modul Cărturești.

Dintre toate satele transilvănene prin care m-au purtat vacanțele, de Saschiz m-am îndrăgostit iremediabil din prima, începând cu pădurile bogate de care este înconjurat, asemeni satului în care am copilărit, până la casele semețe și frumos îngrijite și oamenii calzi și zâmbitori. La Saschiz au cafenea și han, un second hand în care mi-am găsit cea mai minimalistă lampă pentru citit, dar mai ales au Fundația ADEPT, care face minuni și nu doar în Saschiz, ci și în împrejurimi.
Minuni despre care am povestit cu Ben Mehedin, manager în fundație și responsabil de comunitățile de fermieri și produsele locale, chiar la sediul Adept din Saschiz, sediu care se află într-o casă săsească superbă, chiar în inima satului.

~ începuturi

Ben ne-a spus că activitatea fundației din Saschiz a început în 2004, „fiind urmarea unei «descoperiri» a lui Nat Page [președintele Fundației ADEPT] și Cristi Gherghiceanu [președintele executiv al fundației ADEPT], împreună cu John Akeroyd [Key Advisor on grasslands and conservation management]. Nat și Cristi s-au cunoscut într-un proiect de restaurare a caselor săsești, dar vizionarul din această echipă este Nat, cel care a simțit potențialul zonei, mai ales lucrând cu oamenii și văzând în mod direct bogăția naturală.”
Primul proiect pus la cale de ADEPT a fost împreună cu Banca Mondială, care, în cele din urmă, nu s-a mai întâmplat, dar a ajutat la punerea laolaltă a foarte multor informații despre zonă: cum era folosită agricultura, care erau tipurile de teren și modul cum era folosit terenul, cultura zonei, cum trăiau oamenii din zonă, pe scurt, este vorba despre zestrea naturală și umană unică a Sashizului.

Un rol important în fundația ADEPT și în dezvoltarea ei l-a jucat și John Akeroyd, atrăgând constant atenția asupra bogăției naturale din Transilvania.
Ben spune despre John că „cel mai important aspect la acesta nu este faptul că este o somitate în domeniu (doctor în biologie în Marea Britanie), ci felul în care se entuziasmează. Îmi aduc aminte cum s-a entuziasmat văzând roșcuța de primăvară, s-a pus în genunchi «O, Thank Goodness, I found you», pentru că o știa doar din cărți. Iar la un moment dat, membrii unei delegații formate mai ales din englezi au crezut că joacă teatru. Dar nu, așa este el – natural. S-a dat jos din mașină în mers pentru că văzuse iris sibirica, un iris care nu ar trebui să se găsească aici, dar în Transilvania sunt multe flori care trăiesc în climat mai dur, secetos, mai ales acelea care cresc pe substrat calcaros. Sunt protejate la nivel european, având denumiri de neînțeles. Sunt mai ales plantele stepice, care au nevoie de teren jilav. Greu oricum de explicat fermierilor. Revenind la John, strângând informații, făcând un studiu de inventariere, a ajuns la concluzia că ceea ce avem noi aici se datorează și practicilor tradiționale.

Când e vorba despre o comunitate care se integrează în natură, se stabilesc reguli între membrii ei, despre cum folosesc pământul și resursele avute, iar atunci se creează valorile locului, care vor ajunge să fie se apreciate în timp sau atunci când încep să lipsească. Iar acești oameni au venit cu o perspectivă diferită și nouă – în Anglia abia dacă se găsesc 19 specii de plante pe metru pătrat, pe care acolo ei le declară minuni ale naturii, în vreme ce la noi s-au găsit peste 100 de specii de plante pe metru pătrat, chiar dacă unele din acestea sunt comune, asocierea lor și faptul că sunt atât de multe, în combinație, fac ca pajiștile din Transilvania să fie unice. Tot ce au adus sașii aici și faptul că s-au stabilit doar în sud-estul Transilvaniei, plus valorile lor, doar aceste elemente sunt fabuloase din punct de vedere marketing, ai aici ceva ce nu mai are nimeni altcineva, dacă știi să te folosești de toată această bogăție, pusă mai ales în contextele actuale, de biodiversitate. În felul ăsta poți aduce prosperitate oamenilor de aici. Și de la aceste elemente am plecat noi în 2006 – 2007, punând bazele unuia dintre primele grupuri de acțiune locală. Atunci am venit și cu ideea de a găsi o imagine de brand îmbrățișată de oameni și am găsit scaiul vânăt, Eryngium planum, care este și indicator de biodiversitate. Acest scai vânăt se găsea ca element decorativ și pe ceramică. Din discuțiile din cadrul unui alt proiect, am aflat de ceramica de Saschiz. În proiectul 4 Generations, în urma unor interviuri realizate de tineri din localitate cu persoane în vârstă, am aflat despre ceramica de Saschiz, care se caracterizează prin desene pe fundal albastru cobalt.”

~ o privire de ansamblu asupra celor 15 ani de fundație

„Uitându-ne în trecut, ne e ușor să privim proiectul ADEPT. Nu puteam defini acum 14-15 ani ce va face și cum va arăta ADEPT, dar acum, privind în trecut, putem spune că s-a dezvoltat modular, pe principiul lego, iar fiecare modul a fost adăugat spre a conduce împreună cu celelalte la o viziune comună, aceea a dezvoltării durabile (lui Nat nu îi place acest concept pentru că i se pare că s-a abuzat de el): să dezvoltăm comunitățile pe baza resurselor din zonă. Noi visam să îi aducem pe toți cei din comunitate împreună; uneori nici nu ne dăm seama că suntem abuzivi și vrem să îi aducem cu forța.
De-a lungul timpului am făcut foarte multe cursuri și multă comunicare, totul dezvoltându-se organic. Dar degeaba ai doar un obiectiv turistic, dacă nu ai un loc unde să mănânci, unde să dormi, unde să ai parte de o interpretare a zonei.”

Ben zice că a învățat totul de la zero, ca pe o altă cultură, și consideră că „România e o țară a țărilor.” Cursurile de început au fost esențiale pentru că au pus în practică dialogul cu oamenii, formând un sentiment de mândrie locală și de apartenență. În Saschiz s-au dezvoltat cele mai multe proiecte, deoarece a existat mai multă inițiativă din partea tinerilor, dar proiectele se întind în toate satele din jur.”

~ despre produsele locale cu amprenta ADEPT

Unul dintre primele proiecte ADEPT a fost transformarea unei gospodării anexe într-o micro unitate de procesare fructe și legume. Un proiect complicat pentru că a venit cu o schimbare de mentalitate, deoarece era undeva la limita legii, nefiind reglementat normativ, potrivit unei legi care să zică cum se face. ADEPT a lucrat cu A.N.S.V. S. A. (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) făcând un set de mini reguli de igienă alimentară pentru micii producătorii din zonă, primind în 2007 aprobare și de la Bruxelles. Inițial, cei care voiau să producă puteau veni la Fundație să se folosească de instalație și de spațiu, dar, odată cu legea 110, acest lucru nu a mai fost posibil dacă respectivele persoane nu erau autorizate ca producători locali.
Primele proiecte au fost pe dezvoltare rurală și conservarea biodiversității, proiecte care aveau să continue: „Dacă îi faci omului un bine, ești bun, a doua oară ești eroul lui, dar a treia oară, se obișnuiește, iar a patra oară, dacă nu îl mai ajuți, ești dușmanul lui, astfel că nu ne mai oprim din cauza reputației” spune Ben râzând.
Au mai fost proiecte de susținere a micilor producători și aproape toate au mers mână în mână cu resursele durabile ale comunității: „Dacă omul e prietenos cu natura și natura e prietenoasă cu omul.”

~ ceramica de Saschiz

„Aveam în gând să refacem Atelierul de ceramică, iar în 2012, în urma vizitei celor de la Camelia Botnar Foundation, am și reușit să îndeplinim acest deziderat.”
Fundația Botnar are legătură cu România, fiind vorba la bază despre un român din nordul Bucovinei care a emigrat în Anglia și care, în perioada războiului, a avut afaceri înfloritoare cu vânzarea mașinilor japoneze Datsun. Dar unica lor fiică a murit într-un accident de mașină. În urma acestui necaz, familia a ales să facă ceva, înființând o fundație care avea ca scop un fel de școli profesionale, care dădeau o a doua șansă copiilor cu probleme, care proveneau din familii dezavantajate.
În urma vizitei lor, au propus să reînvie acest meșteșug în Saschiz: olăritul. „Avem ocazia să trimitem tineri din zonă la școli și la atelierele lor. Încă nu se știe exact care este tehnica olarilor din zonă.
Am trimis mulți tineri la formare în Anglia, însă Marinică, din fericire, este singurul care și s-a întors în zonă, fiind cel mai motivat și mai interesat dintre ei. Atelierul de ceramică este încă o provocare, în unele cazuri mai mult intuim cum se face, în altele, pur și simplu încercăm.”

~ istoria ceramicii

Câteva date despre istoria ceramicii de Saschiz, povestite tot de Ben:

„are rădăcinile în fosta Cehoslovacia, în Moravia. Însă singura ceramică cu această tehnică de zgâriere se află aici. Dar există dezbateri cu privire la tehnică: fie vasul crud, înainte de prima ardere, se scufundă în angobă albastră și după uscare se zgârie desenul, rămânând desenul alb – așa cum face acum Marinel. Dar mai sunt și alte păreri cum că, de fapt, se folosea tehnica batic, cea a ouălelor încondeiate. Adică suprafața pe care nu vrei să o vopsești, o acoperi cu un strat de ceară topită întinsă cu o pană. Iar în momentul când scufunzi vasul în angobă, nu se acoperă de vopsea acolo unde este ceara.
Probabil că au existat ambele tehnici aici, momentan le cercetează muzeografii de la Muzeul Astra din Sibiu.
Simbolurile folosite pe ceramica de Saschiz sunt din natură: strugurele este cel mai des întâlnit, simbol creștin al bunăstării și opulenței, floarea soarelui este, de asemenea, un simbol folosit adesea. Mai avem păsările și arborele vieții, hameiul, rodia. Multe au legătură cu spiritualitatea, altele sunt legate de individ sau de anumite persoane, fiind personalizate cu ani sau cu inițialele familiilor.
Nu există explicații încă pentru dispariția ceramicii din zonă. În Moravia a dispărut brusc, la fel de brusc cum a apărut și a dispărut și în zona Saschizului.”

~ planurile fundației

„Activitățile fundației sunt dependente de finanțări, căutăm continuu linii de finanțare.
Vrem să dezvoltăm atelierul de ceramică, fie că primim noi finanțări sau nu, deoarece dezvoltăm și îmbunătățim constant activitatea.”
Între timp, s-a deschis centrul de informare din sat, care are și un magazin cu produsele fundației, despre care am vorbit mai sus: de la gemuri, dulcețuri, zacuște și siropuri din fructe sau legume din zonă, certificate bio, la ceramica albastră: căni, scrumiere, boluri și chiar lămpi, dar și alte produse de la săteni.

Dacă nu v-am făcut poftă de plimbări prin Saschiz și de aflat istoria și tradițiile satului, urmează partea a doua a interviului, cu Marinel, care ne-a purtat prin filosofii locale și personale.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.