OLI te invită în lumea lui să crești frumos, sănătos și curajos!
Începând din luna iunie, cei mici vor avea un nou prieten bun, un personaj curios și temerar creat de Olga Gudynn – Oli, un pui de râmă aiurit, dar curajos, care trece prin tot felul de peripeții pentru a-și urma visul de a vedea lumea.
Aventurile râmei Oli este o poveste despre curaj și ambiție și, nu în ultimul rând, despre puterea miraculoasă a fructelor și legumelor.
Fiecare carte vândută va ajuta la amenajarea unui atelier de artă în Spitalul Marie Curie, pentru că ne dorim să înseninăm viața copiilor bolnavi de leucemie și cancer. Olga Gudynn va dona jumătate din drepturile de autor pentru amenajarea acestui atelier. Cealaltă jumătate aparține fiului ei, Andreas, care a fost coautor. Andreas este mare iubitor de animale și își dorește să facă voluntariat la ZOO în timpul său liber.
De asemenea, Editura Pandora M va dona cărți pentru biblioteca micuților pacienți de la Spitalul Marie Curie.
CUVÂNT DIN PARTEA AUTOAREI
Dragă cititorule, mic sau mare, din orice colț al lumii, înalt sau scund, cu păr sau chel... de fapt nici nu contează, de azi înainte eşti prietenul lui Oli. Te felicit că ai ales să citeşti această carte. Ştiu că sunt foarte multe cărți și e greu să-ți găsești timp pentru toate. Sper să nu se supere alte povești minunate care așteaptă la rând să fie citite... le cer scuze pe această cale.
DACĂ O RÂMĂ VISEAZĂ SĂ ZBOARE… ATUNCI ORICE COPIL POATE VISA ORICE!
Aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre CUM A APĂRUT OLI. Mulți m-au întrebat cum mi-a venit ideea să scriu o poveste despre o râmă. De ce nu am ales un animăluț pufos, un cățel, o pisică sau un iepuraș? În fine, am și eu ciudățeniile mele, ca fiecare. Asta sunt!
Așadar, DE CE O RÂMĂ?
Într-o zi de vară, eram la pescuit cu băiețelul meu la un lac din apropierea orașului și am lăsat puțin telefonul deoparte să privesc NATURA. Atunci s-a întâmplat ceva MAGIC. Am călătorit cu gândul ca printr-un portal și mi-am revăzut COPILĂRIA mea de la țară, mi-am revăzut bunicii mei dragi care mă răsfățau cu bunătăți gătite în casă și îmi făceau tot felul de jocuri din te miri ce... mi-am auzit prietenii cum râdeau și mă stropeau cu apă când alergam prin băltoace după mormoloci ...
Trezită brusc de bucuria pescarilor, fericiți că în sfârșit au prins un pește (nu mai mare de 5 cm...), ochii mi s-au oprit brusc pe borcanul cu râme. Săracele!
Erau invitate la petrecere, fără voia lor, pe post de momeală. Mi-a atras atenția o râmă mică,
neobosită, care încerca să scape din borcan, dar care, până la urmă, a ajuns în acul undiței. Chiar și așa, nu s-a dat bătută! Rămasă fără coadă, după ce un pește pofticios s-a înfruptat din ea, tot nu s-a dat bătută.
Și soarta i-a zâmbit, ca oricărui luptător... O clipă de neatenție din partea pescarilor și dusă a fost. Sunt sigură că alte aventuri au pândit-o pe micuța râmă, dar sunt și mai sigură că nu s-a dat bătută!
La numai doi ani după această experiență, după mai multe încercări și povești scurte născocite cu fiul meu și prietenii lui, S-A NĂSCUT OLI, care în scurt timp a devenit cel mai mic membru al familiei mele.