Ce rămâne valabil astăzi din poetul Topîrceanu? Aș zice că tocmai una dintre faţetele umoristului. Ceea ce-l face, adică, să fie nu contemporanul nostru (cum cerea o sintagmă cândva la modă), ci exact contemporanul contemporanilor lui: insul activ, implicat în conflictele și în partizanatele scriitoriceşti, care-şi citea cu fervoare comilitonii şi-şi încânta la diverse șezători literare publicul, tămâind sau otrăvind după situaţie. Într-un cuvânt, cronicarul. Topîrceanu nu e un bun desenator după natură. Memorabil, în schimb, se arată în crochiurile după literatură. Ca oricărui meseriaș, când scrie despre scris, lui îi stă bine. Relativismul, disimularea, faconda, răsfăţul, poza îl prind. Le afectează una câte una şi le ia peste picior nu neapărat în aceeași ordine. Cosmin Ciotlos